Alexandra Clark (Chițu)

Ok, mai întâi s-a născut și ne-a ales pe noi părinți, acesta a fost cadoul suprem. Apoi, ne-a inundat în milioane de pupici și declarații de iubire, iar acestea sunt darurile lui mici pentru noi pe care nu am putea pune preț vreodată.

Dar, săptămâna trecută, m-a lăsat cu gura căscată încă o dată, în sensul bun al expresiei. S-a trezit într-o dimineață, foarte hotărât. Mami, azi după grădi vreau să mergem undeva să îți alegi un cadou și plătesc eu. Acestea fiind zise, a luat niște bani din pușculița lui, nu toți, i-a transferat în noul lui portofel cu Mickey Mouse primit de la o vecină și m-a întrebat ce aș vrea. Poate o rochiță, mami? Tot el de colo, în timp ce în mine exploda inima de bucurie că ceva om fi făcut bine în toată treaba asta numită parenting.

Noi nu suntem tocmai părinții minimaliști. Când prinde o pasiune copilul, noi o cam alimentăm. Bunicii o supra-alimentează, așa că se întâmplă să avem în casă cutii mari de Lego, bakugani, mașini Hot Wheels, Monster Trucks și altele. Nu ne putem abține, e și genul de copil care se joacă frumos cu ale lui jucării și de când cu Monster Trucks și vârsta de 5 ani jumate, își închide singur televizorul și se pune pe jucat, rezistă și singur dacă vede că noi chiar avem altele de făcut, ceea ce până acum nu se întâmpla nici măcar două minute.

Așa că nu mică mi-a fost mirarea când, în loc să spună că își cumpără ceva din banii lui pentru că știe că noi nu îi mai luăm nimic până la următoarea vacanță, a decis să cumpere ceva pentru mine. Nu am mers chiar în aceeași zi la shopping, căci aveam mai multe de rezolvat, dar am ajuns la un mall și i-am zis că aș vrea să fie ceva pe care să pot păstra mult timp, poate o cană de cafea, să beau mereu cu gândul la el. Tot Ionas de colo, Da, și când mai plec eu la Maie și Taie și ți-e dor de mine, bei din cană. De unde le-o scoate, nu știu 😛 După cum mai spune străbunica lui Ionas, mamaia mea, Aveți un copil mai deștept ca voi. Cam așa ceva 🙂

Am reușit să mă încadrez în buget, să îi mai las și bani în portofel, și am luat chiar un set de pahare termorezistente, astfel încât să fie cadou și pentru daddy, nu doar pentru mine. Win-win-win cum ar veni.

Știți celebrul Stanford Marshmellow Experiment? Câteodată, îl văd cum se frustrează dacă îi spun să mai aștepte ceva, de genul televizor, ceva bun, sau chiar să mă joc cu el, și mă gândesc, aoleu, o avea răbdare băiatul acesta vreodată primind aproape tot ce dorește, când dorește? Ei, această vizită la mall m-a liniștit, cel puțin pe moment, niciodată nu te culci pe o ureche în parenting, nu? :)) A cumpărat ceva pentru noi din banii lui, deși mai avea bani rămași nu a pomenit să își ia ceva și pentru el, și colac peste pupăză, nici nu am vrut să mâncăm la mall, pentru că aveam ciorbiță proaspătă acasă, așa că a mai așteptat și pentru asta.

De atunci, ne-am mai certat, supărat de câteva ori și ne-am împăcat tot de atâtea. Dar ce să zic, am cană nouă de cafea și mai e și cu inimioare, nici nu văzusem asta la magazin. Se spune că primul sărut nu se uită niciodată. Pot spune cu mâna pe inimă ca e la fel și cu primul cadou cumpărat de copilul tău pentru tine.

Tu ai trecut deja prin această experiență? Cum a fost? Ce ai primit? 🙂