Alexandra Clark (Chițu)

Și ca și iarna, parcă ne-a luat puțin prin surprindere 🙂 Aseară, am ieșit la bloc cu copilul, după cum am făcut mai toată vara. Ieșeam și înainte, dar anul acesta a fost primul în care Ionas s-a împrietenit mai bine cu copiii din vecini și primul an în care s-a lăsat cu supărare că intrăm în casă.

Parcă știau toți că e ultima zi de vacanță, că parcă alergau și țipau și mai frenetic decât de obicei. Unii au mers la grădiniță sau after și peste vară, dar clar programul a fost mai lejer, cu joacă mai multă și activități educative cât mai puține. Chiar și așa, toți știau că de azi începe școala.

Printre noi, părinții, emoții cât cuprinde. Noi ne numărăm printre norocoșii care mai au un an de grădi. De ce spun norocoși? Pentru că și așa mi se pare că zboară timpul acesta ca nebunul și copiii aceștia parcă se lungesc de pe o zi pe alta, așa că mă bucur din plin că încă avem copil de grădiniță. Chiar mă gândeam deunăzi, cum o să procedăm când copiii vor fi destul de mari să iasă la bloc fără noi. Îi vedem cum deja își duc joaca din ce în ce mai departe de locul de unde stăm noi, părinții, la povești, deci cât mai e până o să auzim mami, dar mai lasă-mă și pe mine, tati, dar nu mă mai striga atâta. Parcă ieri ne rugam de ei să se joace împreună, iar ei nu știau cum să se agațe mai strâns de noi…Of! 🙂

Pe noi ne-a prins prima zi oficială de toamnă, 1 septembrie, la mare. Apoi, întorși acasă, am reluat o renovare a unei băi și toate serile sunt cu șmotru și cu încercări mai mult sau mai puțin reușite de a nu căra praful alb de la renovare prin toată casa. Pregătiri de toamnă chiar nu am făcut deloc până acum, nici nu am scos pantalonii lungi ai copilului la vedere, că parcă nu mă simt pregătită să accept că s-a încheiat sezonul estival.

Dar a fost o vară frumoasă, poate una dintre cele mai frumoase veri ale mele de până acum (concurează la mustață cu vara în care am ajuns la Barcelona, dar acel capitol e din alt episod al vieții mele). Mă refer la viața de după Ionas 🙂 Am ajuns să facem plajă pe malul a trei mări și pe malul unui fluviu și de fiecare dată cu oameni dragi alături. A fost pentru prima dată când vacanțele noastre nu au mai fost doar în 3, ceea ce a schimbat puțin dinamica, dar cred eu că înspre bine. A fost o vară și cu pățanii, tatăl meu s-a rănit destul de urât la un picior și am avut ceva îngrijorări o vreme. Am început și mult visata renovare a băii mici, care s-a dovedit a fi un proces mai lung decât speram și foarte obositor, dar e prima dată când facem ceva mai important în acest apartament de când ne-am mutat aici și sper eu să merite efortul.

Spuneam că a venit toamna și parcă ne-a luat prin surprindere. Tocmai pentru că a fost o vară atât de plină, încât 1 septembrie a venit doar în calendar, noi încă suntem prinși în povești la malul mării. Din fericire, vremea ține cu noi și încă putem să ne bucurăm de plimbări pe afară. Așa că nu îmi rămânde de făcut decât să respir adânc aerul răcoros al acestei dimineți și să mă gândesc ce îmi doresc de la această toamnă.