Alexandra Clark (Chițu)

Chiar în ajun de concediu, am fost invitată să vorbesc alături de câțiva colegi de muncă despre tradițiile mele de sărbători. A ieșit o prezentare tare frumoasă, pentru că am fost oameni din Spania, Portugalia, Mexic, Polonia, România, Turcia, Tunisia și Egipt.

Rolul meu a fost sa vorbesc din punct de vedere multicultural. Cine mă cunoaște, știe că sunt născută și crescută în Călărași, că lucrez cu Suedia de 17 ani și că m-am măritat cu un domn scoțian. Deci șansele că eu să fi adaptat sărbătorile de iarnă în funcție de ce tradiții am mai întâlnit pe drum, sunt destul de mari.

Și uite așa a fost o ocazie frumoasă și pentru mine să alunec puțin în amintirile din copilărie. Îmi amintesc cum sărbătoarea Crăciunului venea cu multe pregătiri. Mami începea curățenia generală în apartament și ne punea pe toți la treabă. De obicei, eu spălăm bibelourile din sufragerie și ștergeam ușile de la interior. Apoi, tati aducea un brad acasă. In fiecare an, venea tare mândru de alegerea lui de la piață, in timp ce noi ne gândeam că a ales bradul respectiv din milă sa nu rămână bradul neales. Alegea mereu un brad înalt, chel, pe care ne chinuiam sa îl decorăm, ca sa arate și el mai bogat.

Bunicii mei tăiau porcul la țară cu vreo săptămână înainte de Crăciun. Toată familia se mobiliza, se pregetau pungi cu carne pentru congelator, se toca multa carne pentru cârnati, se puneau deoparte cele necesare pentru tobă și lebăr și se topea untura. Nu mai zic cât de bună era pomana porcului.

In ajun de Crăciun era mare forfotă in bucătărie, aveam de toate dar nu aveam voie să mâncăm mai nimic :)) Așa că ne făceam drum și la colindat, ca sa mai treacă timpul.

In ziua de Crăciun, așezam masa frumos, ne pregăteam de musafiri și petreceam ziua mâncand pe îndelete.

Apoi, au mai trecut ceva ani, am descoperit și tradiții corporatiste, cum ar fi Secret Santa, dar și tradiții suedeze, cum ar fi calendarul de Advent, pe care le-am adoptat în viața mea.

Iar când am întâlnit scoțianul, zici că ne căutasem toată viața și nu știusem. El s-a îndrăgostit pe loc de sarmale, eu am savurat curcan la masa de Crăciun, de parcă tradițiile noastre erau menite să se unească la un moment dat.

Și uite așa, am ajuns părinți, eu și soțul scoțian. De șase ani, timpul între două Crăciunuri pare să treacă tot mai repede. Așa că încercăm și noi să creăm cat mai multe amintiri, de care să ne bucurăm mai târziu. Facem ciocolată caldă, ne uitam la un film craciunistic, vizităm un târg tematic, și, de parcă aș avea asta în sânge, facem și o curățenie generală în casă.

Oricât de minunate ar fi ofertele de vacanță în perioada Crăciunului spre destinații exotice, încă nu mă atrage niciuna. Simt nevoia să îi ofer și lui Ionas aceleași momente frumoase cu bunicii pe care le-am avut și noi. Simt nevoia sa fim noi cu noi, cu familie, cu prieteni, chiar daca uneori e și cu multă agitație la pachet. Agitația înseamnă că suntem sănătoși și că mai suntem binecuvântați cu încă un Crăciun frumos. Așa mă încarc eu pentru un nou an.