Alexandra Clark (Chițu)

Programul meu e de obicei încărcat. Pare că nu se întâmplă multe lucrând de acasă și totuși uneori mi se pare că trec zilele ca orele 🙂

Încerc totuși sa strecor activități care îmi plac, când pot. De exemplu, ajung la sală mai mereu cu 40 de minute înainte să înceapă ora, pentru că merg imediat după ce las copilul la grădiniță. Așa am găsit momentul perfect sa citesc, in vestiar, până vine ora de antrenament.

Bine, cu această nuvelă fix cam atât a fost nevoie ca să o termin, dar suficient cât să o savurez, să suspin și să îmi pun și câteva întrebări existențiale.

Ce îmi place cel mai mult la Backman care in continuare rămâne autorul meu preferat pe moment, este că accesează niște emoții în cititor atât de ușor, folosind cuvinte simple, descriind scene aparent banale.

Toți suntem determinați să lăsăm ceva in urmă când vom muri. Nu toți simt că dacă au făcut un copil sau doi sau trei asta este moștenirea ce o lasă ei pe acest pământ. Câțiva își numără banii, succesul, numărul de afaceri, faptele bune sau proiectele sociale când le bate sorocul.

Eu vreau sa cred că mai am mai bine de încă pe atât din viața asta de om, căci așa am promis copilului. Dar chiar și la “frageda” vârsta de 37 de ani, mă întreb uneori ce își va aminti lumea despre mine. Și nu neapărat post mortem. Foști colegi din liceu, foști colegi de muncă, vecini, prieteni, rude evident.

Am văzut un episod într-un serial recent, in care mama, într-un moment de disperare, căci i se părea că fetele ei trei la număr nu o respectă deloc, le-a obligat să îi facă necrologul. Sa pretindă că a murit și că ele vorbesc la înmormântarea ei. Am plâns la acel episod. Copiii intr-adevar te venerează când sunt mici. Apoi își dau seama ușor ușor că nu le știi chiar pe toate, că și tu ai o grămadă de frici și experiențe care te destabilizează ușor. Și încet sau chiar brusc se desprind și nu mai ești chiar cea mai măreață ființă din univers pentru ei. Și asta e ok. Dar, la sfârșitul sfârșitului, ai vrea sa știi că rămân cu ce a fost frumos și dulce și iubibil.

In fine, ai înțeles ideea. 40 de minute de lectură cu Backman și câteva ore de rumegat asupra sensului vieții. Oricum ar fi, te invit și pe tine să citești, face bine la creier și la inimă. 💛