Partea bună la prieteniile din copilărie este că nu contează cât timp trece fără să te vezi cu cei alaturi de care ai crescut. Oricând e rost de o reîntâlnire, conversațiile curg natural, glumele vin ușor, iar atmosfera poate redeveni foarte rapid cum era în perioada studenției, când împărțeam trei persoane o garsonieră.
Despre asta a fost vorba pentru mine in ultimele patru zile. Întâlnit prietenele din clasa a 5-a, plimbat foarte mulți kilometri, schimbat 3 cazări, făcut multe poze, vorbit până după miez de noapte. Bonus pentru mine, că am făcut toate acestea în Franța. Vorba aceea, am mers de la Micul Paris la fratele lui mai mare, cel original de altfel.
Vineri, am avut o zi aproape întreagă pentru mine. Soarele m-a însoțit tot timpul de-a lungul râului Sena, in Jardin des Flores, pe lângă Notre Dam, în apropiere de Louvre și a hotărât să se ascundă sub nori când am decis oricum sa intru in câteva magazine, iar apoi să mă întorc spre casa prietenei mele.
Din categoria “ce mică e lumea”, într-o seară am mâncat la un mic bistro unde cel care ne-a servit era și patronul, irlandez stabilit în Franța, dar care vorbea și română pentru că a fost cu o româncă 7 ani și a învățat ceva din limba noastră, plus că a fost la București și a mâncat la Carul cu Bere și la Lacrimi și Sfinți.
Am mers in aceste 4 zile peste 40 km pe jos, dar nu i-am simțit, atât de fericită am fost că nici febră musculară nu am făcut.
Am mâncat extrem de bine, am râs, am fost și melancolică, a fost perfect. Apropo, mă declar fan brânză pentru totdeauna.
Singura întrebare a fost ce tot am așteptat atât sa le vizitez pe fetele mele, căci tare bine a fost.
Se spune despre Paris că e orașul îndrăgostiților. Pentru mine, este orașul prieteniei, am ajuns de două ori aici, de fiecare dată cu prietenele mele.
Am văzut și puțin din zona de nord a Franței, care pentru mine a fost un amestec interesant de Belgia cu Scoția. Foarte pitoresc, parcuri gigantice, de patiserii nu mai vorbesc.
Tare fericită sunt că am avut curaj să fac această excursie, cu tot sistemul de suport de acasă activat, pentru a putea să mă relaxez.
Alexandra Clark (Chițu) 
Leave a comment