Alexandra Clark (Chițu)

Am încheiat un 2024 cam ciudat. Ca să nu zic greuț. Suntem sănătoși, am avut plimbări, m-am revăzut cu prietenele din copilărie, dar a fost și cu oboseală, stres pe alocuri, schimbări, noi începuturi, griji pentru oamenii dragi mie, culminând și cu instabilitățile politice, să le numesc așa drăguț. Pe de o parte, abia așteptam să se termine odată acest an, pe de alta îmi era puțin teamă să nu vină un 2025 mai de groază.

Acum, nu am de unde să știu cum va fi acest an. În primele opt zile care au trecut, e normal, cât de cât. Măcar am avut o vacanță cinstită de Crăciun, în care nu am călătorit nicăieri, dar am petrecut timp împreună, am dormit mai mult, ne-am plimbat, ne-am jucat o grămadă copii și adulți cot la cot. Chiar am simțit diferența la starea de spirit și la fața mea după doar câteva zile de pauză. Ajunsesem exact ce nu îmi place mie, și anume primul instinct când mă întreba cineva cum mai sunt, era să răspund că sunt foarte obosită. Chiar eram.

Dar au trecut sărbătorile și am început anul în forță cu Ionas, băiatul nostru minunat, care și-a aniversat cei 7 ani. După o zi întreagă de musafiri, jocuri, tort, cadouri, seara la culcare m-a întrebat: Mami, tu cum te simți să fii mama mea? Primele cuvinte care au țâșnit pe gură au fost: Mă simt foarte norocoasă. Mă întreb și eu cum de am primit noi așa un băiat superb.

Și uite așa, ca prin magie, au dispărut oboseală, frustrări, stres. Măcar pentru o vreme. Pentru o vreme, sunt doar o mamă foarte norocoasă.

De azi, am intrat în pâine, am redeschis laptopul și m-am reapucat de muncă, dar și de trasat câteva intenții pe acest an. Și momentan îmi doresc și îți doresc un an cu sănătate, cu poftă de viață și chef de muncă! 🙂