Alexandra Clark (Chițu)

Am vrut să lucrez cu limba suedeză, fac asta de 19 ani. Am schimbat 4 corporații in tot acest timp și mereu am mers de la bine la mai bine. Sunt recunoscătoare unui sistem care m-a crescut, m-a educat, mi-a dat șansa să exploatez la maximum orice abilitate a mea.

Am vrut să fac cursuri de public speaking, de storytelling, vânzări, educație financiară, am făcut tot ce am vrut eu, și am luat ce era mai bun pentru mine din toate cursurile. Am făcut coaching si mentoring cu oameni grozavi. Am învățat să mă vindec de credințele limitative sau macar sa le dau tot mai putina importanță.
Sistemul (și da, folosesc acest cuvânt intenționat) in care am ales sa muncesc și să mă dezvolt nu e perfect, dar mi-a oferit foarte multe chestii mișto pe parcurs. Sunt o corporatistă exceed expectations, care muncește pentru rezultatele ei și e plătită ca atare.
Am oare prieteni care câștigă mult peste ce câștig eu? Desigur! Sunt invidioasa? Mi-aș dori să plătească ei taxe mai mari doar pentru că și câștigă mai mult? In nici un caz! Vedeți voi, eu am fost crescută cu îndemnul să mă înconjor de oameni deștepți, muncitori, de la care sa am ceva de învățat sau cu care sa pot sa simt că evoluez cumva. Atunci, cum sa fiu invidioasa pe anturajul meu superb, plin de oameni care muncesc (uneori cam prea mult), care au niste diplome serioase în sertare, care sunt super deștepți dar care (partea mea preferată) știu să se distreze, știu să fie modești, știu să fie oameni. M-am pierdut puțin între subiect și predicat, dar cred că înțelegeți.

Azi, din nou, stau cu teamă și cu stres pentru alegerile ce urmează. Nu înțeleg când și cum s-a ajuns in acest punct de fierbere atât de intens. Chiar zilele trecute am urmărit și eu filmul “Anul Nou Care N-a Fost” pe Netflix și unde inițial mi se părea că e plictisitor, că nu se întâmplă nimic, spre final abia m-am prins că exact asta era ideea filmului: o ciorbă care fierbe lent dar care inevitabil ajunge sa dea in lături atunci când ajunge la punctul culminant de fierbere. Exact așa simt că suntem acum, aceste zile.
Și mă uit la copilul meu care se joacă liniștit pe covor, și tare îmi doresc să îi fie lui bine. Și nouă, pe lângă el, de ce să nu recunosc.

Astfel că, pe 18 mai 2025 voi ieși la vot. Voi alege candidatul care cred că reprezintă exact ce am descris mai sus: muncă, educație, dezvoltare personală.
Și tare mi-aș dori să iasă toți corporatiștii la vot, indiferent de alegerea lor politică. Important este sa nu lăsăm dreptul și obligația dobândite constitutional să fie irosite. Guys, we live a good life! Trăim în cea mai bună perioadă a evoluției umane. Haideți să mergem spre înainte cu țara noastră!

Atât a avut de spus corporatista din mine.