Alexandra Clark (Chițu)

Spunea cineva de curând că lunile de vară sunt, de fapt, precum zilele de weekend. Iunie e un fel de vineri. Știi că vine weekend-ul, în cazul lui iunie – vacanța, deja nu mai ai răbdare, faci planuri, cumpărături, haine noi, loțiuni, tot ce e nevoie. Vineri era ziua mea preferată din weekend și mereu profitam să ies în oraș, pentru că știam sigur că a doua zi nu voi fi avut absolut nici o grijă pe această lume. De altfel, ne-am obișnuit ca la final de iunie să avem un prim concediu, să respirăm, să ne odihnim, să facem ce vrem noi, numai muncă nu.

Iulie e ca o zi de sâmbătă. Ai sta toată ziua pe afară, pe la terase, prin parcuri, pe la piscină, te bucuri că e ziua lungă, mai faci și o escapadă, sâmbătă e pentru orice ai tu chef să faci. Așa și iulie. Ești la mijlocul verii, zile de concediu să fie, căci altfel facem noi rost de drumeții.

Ei, și iată vine august. Mai faci o plimbare, că doar e duminică, nu înseamnă că te apuci de muncit. Dar deja știi că urmează luni. Te gândești cu ce te îmbraci mâine (dacă mergi la birou), te speli pe păr, poate faci ceva de mâncare…din astea. Așa și cu august. Eu personal am făcut o curățenie generală, am cumpărat băiatului haine noi de școală, am trecut prin rechizitele lui să văd ce trebuie înlocuit și am insistat să își termine tema de vacanță. După jumătatea lunii august, am băgat de seamă că frunzele au început să se usuce și noaptea se instalează deja pe la 20:30. Ce mai, e clar că urmează luni. Adică septembrie.

Desigur, vorbesc din perspectiva de mamă de copil școlar aflat în vacanța de vară. Poate alții nu simt la fel, poate le este vara altfel. Și eu mai trișez puțin, mai evadăm o dată înainte să vină luni cu adevărat 🙂 La tine cum se simte vara?