Alexandra Clark (Chițu)

Pare că 2026 este marele an în care generația mea de școală, de prieteni din copilărie, dar și prieteni întâlniți mai târziu în viață, noi toți născuți în ’86 adică, împlinim vârsta de 40 de ani.

Până să meditez prea mult asupra acestui eveniment, mă întorc puțin în timp, la momentele în care am schimbat prefixul. La 20 de ani, prietenele mele mi-au organizat o super petrecere surpriză în garsoniera unde locuiam, mi-au copt-o bine, știind că mie nu îmi plac surprizele. Eu sunt născută în noiembrie, prin urmare am fost ultima din grup care și-a scos buletin, ultima care și-a serbat majoratul și ultima care a împlinit 20 de ani. Motiv pentru care mi-au desenat atunci un banner immens pe care scria La mulți ani! 20…finally! Simpatice prietene, n-am ce zice :)) La 30 de ani, părinții s-au gândit să vină cu tort surpriză, eu veneam dintr-un teambuilding, țin minte și acum că aveam o durere de cap imensă. Neil era foarte stresat, pentru că el știa că mie nu îmi plac surprizele 🙂 Dar a fost frumos, iar apoi am petrecut în club cu prietenii mei, așa cum am petrecut mulți ani.

Tot timpul am considerat că ziua de naștere trebuie sărbătorită. Am dansat până spre dimineață la multe din aniversările mele, ba într-un an nici nu am mai dormit deloc și m-am dus direct să predau un curs de limba suedeză. Din pandemie încoace, adică în ultimii 5 ani, s-au mai schimbat lucrurile, din păcate. Nu că nu aș mai vrea eu să petrec, dar în cluburi nu prea se mai dansează. Petrec în continuare, mă văd cu lumea dragă, ies în oraș, aniversez încă un an.

Ei, dar ce ne facem acum cu vârsta aceasta de 40. Că dacă te uiți pe internet, e vai și amar de capul nostru ca femei. La propriu. Cade părul, scade estrogenul, începe perimenopauza, se depune grăsime aiurea, se lasă pielea, se lasă toate, gravitația își spune cuvântul. Fizic, începem să fim varză. Desigur, cu ingrijire, cu sport, cu atenție la alimentație, cu creme, se mai rezolvă presupun.

Există și vești bune, se spune că suntem mai puțin predispuse să pierdem vremea cu prostii, chestii superficiale care nu ne aduc valoare, iar stima de sine e mai ridicată, pentru că nu mai suntem așa disperate după validare din exterior. Devenim mai concentrate pe familie, prieteni și stare de bine. Asta îmi place.

Acum, aceasta este teoria. În practică, aștept din experiențele voastre. Cum e după marele prag? Mi-ar plăcea să aflu și ce cadouri v-ați făcut la schimbarea acestui prefix. Cum ați petrecut?Aștept idei.