Alexandra Clark (Chițu)

Ionas a fost tare simpatic azi. A mers la biserică să se dea pe sub masa, apoi am vorbit despre alimente de post, iar toate astea pare că i-au dat curaj să povestească și să întrebe.

-Mami, când am fost ultima dată cu clasa la biserică, un băiat mai mare stătea deoparte cu preotul si preotul îi pusese haina lui pe cap și păreau așa că vorbesc încet prin haina aia.

-Acel băiat se spovedea. (Înainte, vorbisem despre ce înseamnă păcate și cine merge la spovedit, când etc). Așa se face, preotul acoperă omul, iar acesta își spune greșelile de fapt în fața lui Dumnezeu.
-Mami, dar arăta foarte ciudat. Mie îmi venea să fug de acolo dacă îmi spunea că trebuie să fac și eu așa.
-E normal să ți se pară ciudat, că nu știai despre ce era vorba. Acum știi, așa e ritualul spovedaniei la noi.
-Și mai am o întrebare. Dumnezeu e obligat să ne ierte apoi? Adică de ce trebuie să iertăm?
-Nu trebuie să ierți și nimeni nu e obligat să ierte. Iertăm din iubire. Dumnezeu ne iubește și atunci ne iartă.
-Ahaaaa….nu ca opusul lui, știi tu cine.
-Exact.
Pauză foarte scurtă de două – trei secunde.
-Mami, dar ce am pierdut in seara asta la Brawl stars. Cinci meciuri din cinci!!! Nu mai știam cu cine să joc să câștig și eu!

Și uite așa, am mai încheiat o conversație profundă cu fiul meu. Mâine păstrăm tradiția și mergem la cimitir după masă. Vedem cu ce întrebări venim de acolo.