Alexandra Clark (Chițu)

Ieri dimineață, ne plimbam prin cartier, eu și Ionas. Pentru că a prins o viroză la început de săptămână, a stat pe acasă și ne-am plimbat singuratici, să luăm aer.

-Mamiiii, mâine e ziua copilului. Adică ziua mea.

-Da, așa este, dar e și ziua mea, să știi. Și a lui daddy. Și noi mai suntem copii câteodată.

La prânz: mamiiii, mâine e ziua copilului, o să primesc cadou????

-Da, am pregătit un cadou pentru tine.

După amiază: mamiiii, mâine facem doar ce vreau eu, că e ziua mea?? Putem să facem și petrecere in pijamale? O să avem și tort?

-Facem ce vrei tu, așa, cât putem și noi. Desigur că putem face petrecere in pijamale (a se citi popcorn și film seara). Tort nu avem, poate luăm o prăjitură ceva.

Seara: mamiiii, mâine când mă trezesc e ziua copilului???

Noaptea: mami, cât e ora? Doar vreau să știu cât e ora.

1 iunie: la mulți ani, Ionas! La mulți ani de ziua copilului!

-La mulți ani și ție, mami! La mulți ani, daddy!

Aș vrea să pun într-un borcan bine închis toată inocența asta, tot entuziasmul, chiar dacă obositor uneori, toată curiozitatea, și mai ales bucuria asta pură, râsul sincer de fericire, aș vrea să le strâng bine de tot și să le dau drumul câte puțin când o să crească și mai mare și o să îmi fie dor de mammiiii…

Dar nu am găsit încă borcanul magic, așa că las aici, mărturie scrisă, bucuria de azi. Și sper să își serbeze copilăria mulți mulți ani de acum înainte.

La mulți ani, copii de pretutindeni!