Alexandra Clark (Chițu)

Weekend-ul ce a trecut, am decis cu două dintre prietenele mele să încercăm ceva nou, o excursie doar noi, mamele, cu băieții noștri. De ceva vreme le promisesem o excursie cu trenul, așa că am profitat de vremea superbă și ne-am urcat în tren sâmbătă de dimineață.

Nu mai călătorisem nici eu cu trenul de ceva ani buni și uitasem cât de…animată poate fi atmosfera în tren, mai ales că nu era tren din acela fancy, ci cu bilete fără locuri. Deși aveam bilete cumpărate și pentru cei mici, câteva persoane urcate la Ploiești s-au gândit să îi urce în brațele noastre, căci sunt mici, ba unii au considerat că ei călătoresc gratis și nu au drept să stea jos. Evident, am refuzat politicos aceste invitații, dar a fost interesant să asistăm la fel și fel de discuții, care inevitabil ajungeau la concluzia că politicienii sunt de vină :))

Ajunși în Sinaia, copiii noștri au stabilit că înainte de toate trebuie să mâncăm la restaurant. Așa că am urcat scările de piatră de la gară spre centru, noroc că mare bagaj nu luasem pentru o noapte, apoi s-a delectat fiecare cu ce a dorit să mănânce. La masă, am conturat și planul excursiei. Urma să mergem la cazare, să lăsăm bagajele, apoi să pornim spre Peleș, să intrăm la turul ghidat și să ajungem și la Pelișor.

Dar, ce să vezi. Am realizat în drum spre cazare că aceasta numai la 1 km de centru nu se afla, așa cum arătau nu știu din ce motive google maps și booking. Casa noastră era sus, pe deal, dar sus, nu glumă. Am urcat de ne-au luat toate transpirațiile, atente și la copii, să reziste, să nu se împiedice, să fie totul ok. Ce trebuia să fie teoretic 20 de minute până la cazare, au fost vreo 40. Frumos totuși, drumul, nu mai fusesem de ani de zile în Sinaia și nici nu știam că are atâtea straturi frumoase, pentru mine erau centrul, parcul, castelul și cam atât.

Am ajuns ter-mi-nați la cazare, unde ne-am prăbușit toți pe unde am apucat. Mezinul grupului, de doar 3 ani, a adormit aproape de îndată ce a atins perna patului :)) evident că pe tren nu puseseră geană pe geană, că erau prea entuziasmați.

Am plecat mai târziu decât estimasem spre Peleș și am reușit să ne și rătăcim puțin, am făcut un extra ocol, după ce că iar urcasem niște pante și niște străzi cu trepte de piatră. Voiam și noi un lucru, să mâncăm o prăjitură la Cafeneaua Regală de lângă castel. Așa că ne-am ales fiecare ce am vrut și am zăbovit un pic la terasă, vremea era numai bună. Doar că ne-am relaxat cam mult, căci am ratat și ultimul tur al castelului și au închis și grădina exterioară până am ajuns noi. La Pelișor oricum nu mai aveam chef să mergem :))

Am mers iar până în centru, copiii s-au distrat puțin în parc, apoi ceva cumpărături la supermarket și la ora 19:30 eram înapoi la cazare, cu genunchii tremurând de oboseală. Copiii aceștia ai noștri încă aveau chef de joacă, i-am lăsat să se desfășoare pe podea, iar la 21:30 cred că se dormea deja.

A doua zi, a mai fost timp doar de o plimbare până în centru, o cafea și o prăjitură și apoi la tren.

Una peste alta, a fost o excursie extrem de reușită și prietenoasă cu bugetul. Copiii au fost mega încântați, s-au jucat foarte frumos, chiar dacă poate prea zgomotos pentru nervii sensibili ai mamelor. Ionas era trist că plecăm și că nu mai stăm așa în această formulă. Bine, tot el, a început să plângă când l-a revăzut pe Neil la gară, că îi fusese dor de el. Tot Ionas a ținut cont de faptul că eram doar noi doi, mai are momente când se alintă și spune că vrea în brațe la cei aproape 6 ani ai lui, de data aceasta a mers mereu singur, ba chiar mă încuraja pe mine când gâfâiam cu ghiozdanul în spate în acea urcare ce părea că nu se mai termină: hai mami, suntem familia Clark!

Am decis că vom repeta această experiență, a fost super ok cu trenul, așa că vom mai merge sigur.