Ai observat vreodată cum, cu cât trece mai mult timp, cu atât îți vine și mai greu să te reapuci de niște obiceiuri? De exemplu, dacă trec două luni fără să faci mișcare, parcă simți că mai pot trece încă vreo două? Sau dacă intri pe o pantă alunecoasă cu mâncatul nesănătos, e tot mai greu să revii la mese frumos organizate și calorii corecte?
Așa și eu cu scrisul. Mă uitam că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris, dar nici nu îmi venea să mă apuc de tastat. Bine, am fost și ocupată. Dar am mai fost eu aglomerată și tot găseam zece minute să descarc ceva și aici pe blog. Am ajuns așa departe încât mă gândeam să nu mai scriu nimic, niciodată.
Și am cochetat cu acest gând, de a nu mai scrie, pentru că îmi venea foarte greu să mă mobilizez, plus că nu am fost în cea mai bună dispoziție. Apoi mi-am dat două palme imaginare și am decis că aceasta nu e Alexandra pe care o știu eu, să se lase de scris. Scrisul îmi face bine, mă calmează, mă eliberează. Nu am eu talent cu carul, dar nici nu îmi trebuie, căci în primul rând scriu pentru mine. Așa că am deschis un nou articol și am început să tastez cuvintele acestea pe aici. Atât cât să sparg gheața, după vin și articolele mai interesante, zic eu :))
Ce am făcut de la Madrid încoace? Curățenia de Paște, apoi Paștele în familie, curățenie de după Paște, multă muncă, am mers la sală cât de cât regulat, am citit vreo două cărți jumate șiiii….am văzut negru pe alb că băiatul nostru e înscris la școală. Multe emoții la acest capitol, dar le păstrez pentru o scriere separată.
După atâtea activități care corespund unei vieți banale aproape, tipice unei suburbii de-ale Bucureștiului, am stabilit că ar fi bine să scriu din nou. Sper să mă țină entuziasmul. Am vrut doar să îți spun și ție că dacă vrei să revii la un obicei care îți aduce plăcere, go for it. Lasă idealul de cum ar trebui să faci să iasă perfect și fă așa cum simți tu, o să fie chiar plăcut, garantez 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 
Leave a comment