Jurnalul continuă

Written by:

Ce să zic, semne erau.

În mintea mea, de multe ori “scriu” tot felul de întâmplări. Sau poate doar vorbesc cu mine, nu știu. Dar mă tot gândeam de ce m-oi fi oprit din scris. Să țin un jurnal, fie el și online, era ceva aproape terapeutic pentru mine, îmi punea creativitatea la încercare și mă bucuram când inspiram alte persoane sau când primeam vești de la oameni cu care mă aud foarte rar de obicei, doar pentru că ajunseseră pe blogul meu.

S-a întâmplat și faptul că al meu fiu a început să își țină un jurnal. Influențat de seria “Jurnalul unui puști”, a inceput să scrie și el diverse întâmplări. Pe langa faptul că a crescut inima in mine, căci iată, băiatul mamei scrie în jurnal, m-a făcut să mă gândesc încă o dată: dar eu de ce nu mai scriu?

Apoi, mărturisesc, răspund foarte bine la impactul financiar. Uitasem deja ca mai am și un blog, sau mă rog, mă prefăceam că am uitat, când WordPress a venit tiptil și a retras suma de abonament anual din contul meu, căci rămăsese pe debit direct. Pfff, acum chiar nu mai aveam scuză. Nu a fost o sumă de impact, dar principiul că e platit pentru inca un an m-a determinat să revin aici, pe aceasta pagină.

Ce sa zic, scorpioancă materialistă până la capăt :))) Glumesc și eu, adevărul este că ultimul an a fost intens și pe lângă asta, mi s-a părut că internetul este efectiv inundat de texte peste texte, povești autentice sau generate cu AI, mă pierdeam și eu minute bune citind un ditai textul despre un Gigel și o Yolanda care cine știe prin ce pățanie trecuseră.

Dar, după ce am reflectat și am luat mai mult timp pentru ce îmi place mie sa fac, am decis: condica e din nou deschisă!

Iată-ma deci, drag jurnal, la un alt capitol în viața mea. Stai aproape, am chef de scris din nou 🙂

Leave a Reply

Latest Articles

Previous: