Zicea aici colega mea de blogging, Mihaela, despre cum e sa petreci lunea altfel. Ei bine, eu am petrecut martea altfel. Am luat pulsul a 3 orașe practic, toate într-o zi. Dar să încep cu începutul.
Știi cum e când ai o zi liberă, în care ai niște treabă de făcut, dar ai vrea și timp pentru tine, să lenevești un pic, dar și să rezolvi chestii care erau în așteptare de ceva timp? Așa și eu azi.
M-am trezit, am pus la spălat, am făcut omlețică, m-am urcat înapoi în pat, am mai lenevit un pic, apoi am spălat ceva la mână și după deja mi-am dat seama că e târzior, adică se făcuse 8:10 dimineața.
Așa că m-am îmbrăcat repede repede, am luat actele de care aveam nevoie azi și am zbughit-o către Primăria Popești Leordeni. Ajunsă la Taxe și Impozite acolo, am realizat că tot drumul de aproape 20 de minute mersesem cu cămașa pe dos…am zâmbit umil către doamnele din birou și le-am zis că norul e de vină.
Până la 11:00 eram deja la Universitate, și cu un fresh de portocale la bord. A trebuit să cobor la Unirea, metroul deja nu mai circula, căci fusese un incendiu la Aviatorilor. Așa că am mers pe trotuarele de la Unirea unde se lucra din plin, iar strada era inundată în praf de la mașinăriile folosite. De la Universitate, am pornit spre Brănești, unde aveam curs de Bune Maniere.
Întoarsă de la Brănești, am luat un prânz târziu la Stadio. M-am simțit foarte cool să mănânc așa central prânzul. Apropo, au niște meniuri imense de prânz, la doar 21 lei. Eu puteam lejer să îl împart cu cineva, am făcut risipă și din felul 1 și din felul 2. Aș dori să inițiez poate o petiție la un moment dat, prin care să se introducă porțiile mici în toate restaurantele, cel puțin pentru fetele veșnic la dietă.
După toate astea, am ajuns la cosmetică, undeva la Foișorul de Foc, unde chestii femeiești au avut loc. Apoi, m-am decis să merg la Cafethescu, sa iau niște cafea bună pentru acasă, iar de la Obor am luat neinspirata decizie să merg pe Ștefan Cel Mare. Acolo m-a prins o ploaie deosebită, care m-a udat maxim, noroc că aveam totuși umbrelă. M-am retras într-un Springtime să beau un cappuccino, iar apoi am decis să reiau incursiunea prin București. Trebuia să fiu la Romană la 6:40, așa că am decis să merg pe jos în continuare. Eh, și aici a fost timpul ala pentru mine la care râvneam de câteva zile. Am mers printre străduțe, când stânga, când dreapta, astfel că zumzăitul de mașini aproape dispăruse de tot. Soarele ieșise din nou, astfel că m-am uscat din mers. Eram eu, pașii mei și cam atât. A fost superb! Și, ca să închei ziua cum trebuie, m-am ales și cu rochiță nouă și cu un mojito răcoros.
Ce vreau să zic de fapt? Câteodată, deși râd cei de la Times New Roman de noi, e bine să fii corporatist. Nu te plouă, nu te ninge, nu mergi la 3 ghișee ca să plătești o treabă și nu faci kilometri de nebun prin oraș. Dar tare bine merge o zi altfel. Chiar dacă treci prin furtuni de praf, ploi de vară și trafic intens. Cumva, tot iese soarele.
Alexandra Clark (Chițu) 