În data de 30 noimbrie 2016 am primit un mail care îmi comunica următoarele:
Buna Alexandra
Cu regret te anunt ca nu vom mai putea tine intalnirile in locatia Connect Hub, inclusiv cea de astazi. Imi cer scuze ca te anunt asa din scurt. Te rog sa imi spui care e suma pe care terbuie sa ti-o inapoiem din ce ai platit pina acum. Cand voi avea mai multe informatii, ti le voi transmite.
Imi pare rau.
Toate cele bune
Dragos Roua
Era o zi de miercuri. Eu în mod normal aveam sesiune sâmbăta la centru, ceea ce m-a lăsat să cred că era un mesaj cam dat cu copy paste în grabă. Cu toate astea, ca o fire interesată de soarta celor din jur, i-am răspuns lui Dragoș, l-am întrebat dacă totul e ok și ce s-a întâmplat, și i-am spus că eu aș avea următorul curs pe 10 decembrie și că sper ca, orice ar fi, să se rezolve până atunci. Nu am primit nici un răspuns. Seara, din alte surse, am aflat că au fost evacuați, umblând vorba că nu mai plătiseră chiria de foarte multă vreme. Asta a fost doar o bârfă, nu știu exact motivul pentru care Connect Hub a încetat pur și simplu să mai existe.
Așa că i-am scris din nou lui Dragoș, anunțându-l că am de recuperat 400 lei de la Connect Hub, având în vedere că șansele de a mai ține orele acolo păreau cam imposibile. Am primit ca răspuns că va putea face asta în cel mult două săptămâni. Eu îi plătisem ultima factura pe 23 noiembrie, cu puțin peste o săptămână în urmă. Am zis, ok, nu mă așteptam să se rezolve pe loc, dar am obținut o promisiune de plată, ceea ce m-a liniștit, spunându-mi că este un om de cuvânt.
Pe 1 decembrie, Dragoș a publicat pe blogul său un articol despre Presiunea succesului si stigmatul esecului. Articolul a stârnit un val de like-uri pe Facebook si multe multe mesaje de la oameni extrem de empatici, ba unii oferindu-se să ajute în vreun fel. Eu, însă, când l-am citit, recunosc că nu am văzut decât un text banal, care se învârtea în jurul aceluiași veșnic exemplu al lui Steve Jobs. Apăi, părerea mea, când te apuci să scrii un articol despre ce înseamnă presiunea succesului, unu – nu te compari cu un nume ca Steve Jobs, really now, e un caz la un milion, nu ești și nu vei fi vreodată la acel nivel și doi – măcar spune cu adevărat ce s-a întâmplat, ce simți și ce vei face diferit data viitoare, fii un exemplu adevărat pentru cititorii tăi.
Mai zice Dragoș în articolul său: Dar ceea e si mai dur, cel putin in cultura pseudo-antreprenoriala din Romania, e stigmatul social care-l insoteste. Daca ai dat fail, inseamna automat ca esti prost, sau rau intentionat. Ca nu esti in stare. Sau ca ai vrut sa dai tepe.
Eu am fost foarte impresionată de Dragoș când l-am cunoscut. Ce-i drept, sunt doar o începătoare în ceea ce privește antreprenoriatul, dar el mi s-a părut un om stăpân pe el, care știe o grămadă de lucruri pe care aș putea să le învăț și eu și care e foarte tare să reușească să susțină un business și să aibă un stil de viață sănătos. Fraza asta scrisă de el mă face doar să cred că este foarte nesigur de el și că vorba aia, cine zice ăla e. Eram la un pas foarte mic de a face și coaching cu el pe partea de business, căci el oferă și acest serviciu prin blogul lui. Well, parcă nu prea îmi mai vine să dau câți bani îmi cerea, mai ales că atitudinea lui în fața eșecului nu pare să fie tocmai a unui învingător.
Au trecut mai bine de două săptămâni și încă nu am primit înapoi cei 400 lei. Ca o fată precaută ce sunt, nu îmi luasem încă răsplata mea pentru cursul de suedeză și aveam fonduri de rezervă în cont. Cineva acolo sus a avut grijă de mine cumva și am găsit relativ repede un alt loc unde să îmi duc la bun sfârșit cursurile pe anul acesta. Fiind din scurt, nu mi-am permis să negociez mare lucru, prin urmare a fost mai scump.
Așadar, într-un an de existență al firmei mele, am trăit și prima dezamăgire în calitate de antreprenor. Dar nu mă plâng. Sunt conștientă că viața nu e un nor pufos roz și că sunt alți antreprenori cu mize mult mai mari decât a mea. Dar sunt și o grămadă de tineri care cred în start up-uri și în a face ceva pe cont propriu și a da ceva înapoi societății care i-a făcut oameni mari, tineri pe care chiar vreau să îi aplaud și să îi încurajez să își urmeze visul. Să nu creadă că trebuie să fii Steve Jobs și să ajungi să fii dat afară din propria firmă ca să ai succes după. Poți să ai succes din pași mici, siguri și rămânând integru. Și cred că nici nu e nevoie să dau exemple, oamenii ăștia sunt peste tot.
Alexandra Clark (Chițu) 