Home

De mai bine de o lună, am început, cu emoție în suflet, diversificarea. După îndelungate cercetări ce au durat câteva săptămâni, cât și în urma primei tentative de hrănire, am decis să urmăm diversificarea clasică.

Astfel că, de ceva vreme, zilele parcă trec mai repede pe acest sistem pun-te masă, scoal-te masă, mai ales că acum avem și mic dejun în meniu. Pentru că gătitul nu e chiar punctul meu forte, am avut nevoie de ceva organizare, atât în programul zilnic, cât și în lista de cumpărături. Am ales ca model indicațiile oferite pe Flaveur, un site cu multe multe rețete sănătoase, dar și cu informații utile referitor la diversificare.

De ce am ales calea clasică și nu autodiversificarea?

  • Am observat că Ionas e un mâncăcios și piureul era mult mai ușor pentru el să îl mănânce. A fost și atras din prima de linguriță și a vrut el să o ducă singur la gură (mă rog, mai întâi în nas și apoi în gură)
  • L-am observat când s-a înecat prima oară. Nu mi-a plăcut deloc senzația și chiar dacă el s-a descurcat excelent să scoată bucata de mâncare din gură, eu numai om nu am fost în clipele alea. Cred că acest proces e pentru oameni mai puternici decât mine.
  • Despre autodiversificare am citit chiar și o carte. Unele informații le-am păstrat pentru mine, altele mi s-au părut cam prea trase de păr și cred că e un domeniu unde mai sunt de adunat dovezi și statistici. Cert e că la 6 luni, dacă bebelușul vrea să mănânce, mi se pare foarte firesc să îi dai ceva ce poate înghiți ok.

Ca și pregătiri, am cumpărat scaun și lingurițe și cam atât. Bavete aveam, blender aveam, body-uri de murdărit aveam. Nu am luat nici un aparat de gătit, mi se pare că deocamdată merge foarte bine gătitul clasic la abur. În plus, am început să îl așezăm în scăunelul lui de îndată ce a stat bine în funduleț, ori de câte ori ne așezam noi la masă. Ne urmărea foarte atent cum duceam noi mâncarea din farfurie la gură, cum mestecam și după câteva zile, când i-am oferit și lui primul piure, cred că a fost de-a dreptul încântat că în sfârșit primește și el ceva. Și acum încerc să îmi iau prânzul la aceeași oră cu el, căci până la urmă masa e un prilej de petrecut timp împreună cu familia și cu cei dragi.

Și în ciuda timpului extra petrecut în bucătărie zilnic, am și eu avantajele mele. Mănânc mult mai multe legume și fructe în ultima vreme. De multe ori, pentru prânz, pregătesc mai mult piure și mănânc și eu. Mai trișez și adaug niște sare și piper în farfuria mea. Avem fructe de sezon constant în casă de când am pornit și cu micul dejun și inevitabil mănânc din ele, căci sunt chiar gustoase. Numai scriind rândurile astea, mi-am amintit de caisele din bucătărie, așa că am luat o pauză să savurez câteva.

Mai avem de perfecționat tehnica de mâncat. După câteva lingurițe, Ionas începe să piardă din interes, așa că trebuie să începem cu pictatul cu mâncare. Mai nou, îi place să întindă piure și pe mâna mea, nu cumva să mă simt dată la o parte din actul creației. Așa că nu numai că avem pregătirile de masă, dar și activitățile de după masă. Spălat față, păr, urechi și alte locuri pe unde și-a mai întins mâncarea, ștergerea scaunului, strânsul farfuriilor etc.

Altfel, eu zic că e un început promițător cu mâncarea. Și e și pentru mine o șansă să îmi revizuiesc obiceiurile alimentare. Așa că dăm înainte cu tupeu, vorba aia 🙂

 

mancare

One thought on “Piure avem, cine mai dorește?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s