Home
Au trecut 7 luni de când suntem părinți. Am încetat să mă mai întreb cum de trece timpul atât de repede, nedrept de repede. Mă uit la el și știu exact tot ce s-a întâmplat în aceste 7 luni. Pentru că mi-am propus să fiu prezentă în timpul cât voi sta cu el acasă. Îmi amintesc perfect momentul când am venit cu el acasă. Îmi amintesc și când au fost colici, imi aduc perfect aminte panica noastră la prima regurgitare serioasă, ce bucurie imensă ne-a cuprins la primul zâmbet și fața lui extrem de fericită când a stat singur in funduleț.

Încă de pe la 6 luni, fiecare zi este una pentru noi descoperiri. Acum îi place să simtă textura covorului, în minutul următor joacă trânta cu o pernă, după care vrea în brațe să mă pupe (a se citi să mă umple de băluțe, că el de fapt acoperă toată fața mea cu gura lui), apoi se poate uita și minute în șir la mâna lui, sau la picior, sau la cuculeț dacă este in the nude. Eu sunt acolo să îi pun materialele la dispoziție și să pup fruntea dacă se aruncă cu prea mult entuziasm către o banală carte uitată pe terenul de joacă.
Dacă mă întreabă careva cum e să fiu mamă, cel mai simplu îmi vine să spun că e mai greu și mai ușor in același timp decât mă așteptam. Pentru că fix așa simt. Sunt zile când mi se pare totul foarte ușor. Chiar dacă ușor înseamnă jucat cu el ore întregi, gătit în timp ce îi cânt și fac cucu bau cu el, mers pe afară, puțină curățenie, ora de dans de după amiază, multe sesiuni de hrănit la piept, adormit seara și altele. Totul decurge natural și simt că sunt exact unde trebuie.
Dar sunt și zile când jur că nu înțeleg cum de poate fi o altă creatură așa dependentã de mine. Și când mi se face dor să țin un curs, să pregătesc o prezentare, să fiu adult cu carieră. Și când mi-aș dori să nu mai fiu stoarsă de energie seara când e și soțul acasă. Când tare aș vrea sa mai port parul și altfel decat prins. Și chiar când imi mai dă Facebook câte un reminder de cum mă distram cu prietenii acum 2,3,4,5 ani și realizez că aproape s-a facut o lună fără să îi văd.
Când trag linie, este totuși mai mult ușor decât greu. E o etapă superbă din viața mea și nu aș schimba-o pe nimic altceva. Până la urmă, ține doar de mine dacă imi doresc să ma organizez mai bine și pentru activități precum cititul sau sportul și să mă hrănesc cu alimente care chiar îmi dau energie și nu false iluzii de sugar rush.
Și o să mai am și zile în care voi fi drama queen si o să mă plâng că ma simt singură, neajutorată si ca mi-e greu. Si probabil o sa fiu si îmbufnată în câteva dimineți, după ce mă voi fi trezit cam des să alăptez. Dar știu ca vor trece mai repede decât o furtună de vară. Pentru că nimeni nu-și amintește diminețile acelea, ci multele dimineți cu zâmbete, pupături si joacă sigur fac istorie.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s