Home

Prin puterea investită în mine de către mine, în calitate de mama lui, acord premiul de Cel Mai De Treabă Bebeluș La Bordul Unui Avion tânărului Ionas. Credeți-mă că a fost tare mândru la ceremonia de premiere și nici nu a plâns de emoție la așa o onoare acordată. 🙂

 

Acum, lăsând gluma la o parte, pot spune că am avut ceva emoții când am hotărât să mergem in vizită la bunicii din Scoția, mai ales că nu e o cursă chiar scurtă, dar am zis că de undeva tot trebuia sa începem cu călătoriile în avion. Așa că, la 6 luni și 3 săptămâni, am făcut bagajele și am pornit la drum.

 

Prima parte de zbor, București-Amsterdam, a decurs excelent. Ionas a început să pipăie absolut tot ce putea atinge: scaun, tăviță, catarama la centura de siguranță care părea sa fie cel mai delicios lucru de pe pământ, geamul, cotiera, tot ar fi dus la gură. A mâncat, a si adormit puțin, 3 ore au trecut relativ repede. Am și avut noroc că nu am avut a treia persoană pe rândul nostru de scaune și am avut loc berechet.

avion

 

A doua bucată de drum, Amsterdam-Glasgow, a trecut și mai repede, zborul durează o oră și 10 minute, timp pe care Ionas l-a folosit să cucerească absolut fiecare stewardesă care trecea pe lângă noi. Din ‘the cutest baby ever’ nu l-au scos.  Ajunși in Glasgow, am descoperit cu stupoare că bagajele noastre nu au binevoit să sosească și ele. Noroc că Ionas se putea și muta in Glasgow, îi pregătiseră bunicii un arsenal de haine, jucării, accesorii cât să îi ajungă o lună. Așa că nu ne-am panicat, ba din contră, am zis să facem o plimbare prin însoritul Glasgow. Căci da, nu mică ne-a fost surpriza să găsim așa o vreme superbă la sosire.

 

Ionas a fost de-a dreptul adorabil tot timpul, in ciuda faptului că nici nu i-am mai dat mâncare gătită și cred că l-am schimbat de scutec de 3 ori toată ziua. Apoi au urmat câteva zile extreme de frumoase, în care ne-am plimbat, am mâncat delilcatese locale și bunicii au fost în culmea fericirii să petreacă timp cu nepoțelul. Ne-am întâlnit și cu prieteni de familie și cu rude pe care nici eu nu le mai văzusem, toți nerăndători să îl cunoască pe micul print. Mi se pare foarte amuzant cum toți prietenii mei și toate rudele mele spun că Ionas îmi seamănă leit, în timp ce toate rudele lui Neil spuneau că este copia lui fidelă. Fiecare cu partea lui de dreptate, presupun.

 

În ultima seară, parcă îmi era milă de părinții lui Neil, se vedea că nu mai știau cum să îl distreze, să prelungească ora de culcare. Cred că e greu tare cu copiii plecați peste mări și țări, dar cu nepoții mi se pare și mai greu.

 

La întoarcere, deși era zbor de seară și mă temeam că va fi mai greu cu adormitul în avion, din nou a fost super eroic. A fost un zbor foarte aglomerat, când era rece când era foarte cald, eu știu doar că eram transpirată non stop, Ionas a adormit cumva pe noi doi până la urmă, dar l-a speriat puțin procesul de aterizare, sau l-a deranjat la urechiușe, cert e că a plâns cam isteric timp de 10 minute, după care s-a calmat și a început să arunce iar zâmbete în dreapta și în stânga.

 

Așadar, cred că a fost un real succes primul zbor și cred că o să mai plănuim ceva cât de curând. Până atunci, urmează primul drum la mare. Saga Clarks la munte și la mare continuă.

 

ross-parmly-25230-unsplash

 

Sursa foto: Ross Parmly – Unsplash

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s