Drumul

O carte cu un scenariu apocaliptic. Ceva rău se întâmplă, că foarte puțini oameni mai supraviețuiesc pe această planetă și toată natura este o mare cenușă, doar ruine și drumuri prădate și prăfuite. Un tată și fiul se încăpățânează să supraviețuiască, mâncând orice de la conserve, grăunțe, mere, ciuperci găsite în drumul lor. Condiția umană s-a redus doar la a avea resursele pentru a mai trăi o zi. Empatia a dispărut, unii oameni au devenit canibali, speranța e aproape inexistentă, totul se reduce la încă o zi.

Poate dacă aș fi citit această carte de altfel publicată în 2007 acum 10 ani, mi s-ar fi părut, într-adevăr, un scenariu apocaliptic. Azi, însă, lucrurile stau un pic altfel. Suprafețe imense din California au ars anul acesta, lăsând în urmă doar dâre de fum, cenușă, oameni fără locuințe, suflete pierdute. Uragane, taifunuri, cutremure, toate par să se întețească în ultima vreme. Tot mai mult consumerism, tot mai puțină grijă față de Natură și de resursele ei. Câștigă doar oferta cea mai bună, ce contează condițiile în care a fost creat și transportat un produs?!

Să vorbesc și despre oameni și de cât de puțină empatie,cât de puțin bun simț mai există între noi? Doar astăzi, în momentul în care s-a mai deschis o casă de marcat la Mega, persoana din spatele meu s-a năpusti tefectiv spre casa respectivă, deși a observat că și eu mergeam tot acolo. Evident că până să ne vină rândul, Ionas deja se supraîncălzea în toate straturile de haine. Săptămâna trecută, o doamnă îi repeta fratelui meu același mesaj pe repeat, pentru că așa îi arăta sistemul din calculator și refuza să gândească omenește și să realizeze că 2 ore de cazare la spital nu sunt egale cu o zi de spitalizare. De câte ori ies din casă, văd oameni grăbiți și necivilizați.

Inevitabil, mă întreb, cât mai e de aici la canibalism?

Exagerez, desigur, dar undeva acolo, e și un sâmbure de adevăr. Totuși, mă gândesc că, deși sună clișeistic, schimbarea începe cu fiecare din noi. Așa că mi-am pus mintea la contribuție, să văd ce aș putea face eu ca lumea în care trăiesc să fie măcar cu 0.00000001% mai bună decât e acum. Astfel că am decis să:

• Rămân pozitivă și politicoasă. Să nu mă sălbăticesc și eu. Adică, deși văd atâtea exemple de așa nu în jur, să nu devin și eu la fel, să nu răspund răutății cu răutate. Să explic, acolo unde pot, că unii nu fac bine ce fac și cozile expres pentru familii cu copii chiar ajută familiile cu copii.
• Îi insuflu copilului meu cel puțin aceleași valori cu care am crescut și eu. Să îl ajut să învețe de mic cele mai frumoase cuvinte,”te rog” si „mulțumesc” .
• Țin cu dinții de oamenii frumoși din jurul meu. Deși îi văd mult mai rar, eu știu că ei, prin munca lor,sunt adevărați profesioniști și păstrează spiritul civic oricât de mult ar câștiga, oriunde ar locui în lume și oricât de sus ar fi în funcție. Mai mult, azi, de exemplu, o prietenă cu care mă văd tot mai rar de când a venit și frigul, ne-a dăruit cel mai frumos glob pe care îl puteam primi, personalizat,cu un pinguin și cu numele lui Ionas pe el. Așa, pentru că s-a gândit și la noi în timpul unui workshop de făurit ornamente de brad.
• Urmăresc, ca și până acum, chiar dacă foarte mult în spațiul virtual doar, oameni care mă inspiră prin activitatea lor. Prietenele mele făceau haz de mine că mi-am cumpărat revista Forbes luna aceasta. Am cumpărat-o pentru că erau enumerați foarte mulți antreprenori de succes din România. Și am vrut să citesc câte puțin despre fiecare, să văd ce domenii sunt de succes în ziua de azi și ce aș putea să învăț despre business de la unii dintre ei.
• Inspir bunătate, calm, iubire și dăruire măcar unei mâini de oameni din lumea asta. Am observat pe propria piele că e foarte ușor să cazi în rolul de victimă și de eu nu am avut noroc, toate mi se întâmplă mie, nu ai cu cine în țara asta. Dar mi-am dat seama că nu rolul acesta mă caracterizează. Și atâta vreme cât o să am o vorbă de încurajare pentru cineva in distress, o voi spune cu toată încrederea.

Un scenariu apocaliptic. Mai e mult, puțin până terminăm resursele planetei? Până uităm de credință, speranță, optimism? Nu știu. Dar știu că eu fac azi tot ce pot pentru ca ziua aceea să fie cât mai departe cu putință.

Photo:  Evan Kirby – Unsplash