Te pup, 2018!

Vine o vreme in viata unui blogger, fie el și amator, să își facă o recenzie a anului care tocmai se incheie. Și pentru că eu aici țin un soi de jurnal, practic îmi fac și sumarul personal al lui 2018 tot acum. 

In cifre, anul acesta blogul a fost vizitat de peste 7000 de persoane, cu o mie mai multe ca anul trecut. Pentru mine, este un număr fabulos, mai ales că eu îmi imaginam că pe blogul meu intra prietenii, familia și cel mult cunoscuții. In continuare, articolele cele mai citite au fost cele în care dădeam anunț de curs de limba suedeză, dar it’s only fair, pentru că am platit și Facebook Ads pentru mai multe vizionari.

Articolele despre mămicie au fost, de fapt, cele mai populare. Am recitit acum Noi Începuturi și m-au cuprins fiori retrăind momentul venirii grăbite a lui Ionas pe lume. Îmi amintesc numai câte mame din lista de prieteni mi-au scris și m-au încurajat, știind și ele ce înseamnă să naști un suflet prematur, dar și persoane pe care nu le cunoșteam și care mi-au scris de asemenea să mă încurajeze. Apoi, multi au citit articolul O Lună Fără Venit. Încă mă mai minunez de faptul că cineva total necunoscut s-a oferit să verifice statusul dosarului de indemnizație după ce a citit articolul. De aia ziceam eu că nu am de gând să răspund răutății cu răutate, ba din contră, să împart bunătate acolo unde pot, căci sigur se întoarce la un moment dat tot la mine. Cititorii mei s-au delectat bine și cu Luna de Colici. Sa fiu sinceră, a trebuit să recitesc acest articol ca sa îmi aduc aminte cat de cat cum a fost atunci. Chiar e adevărat, e doar o perioada, iar toate achizițiile care vin grămadă de la 6 luni încolo sunt așa de wow că nu îți mai amintești cum era gâza când avea gaze la burtică. Și, in cele din urmă, O Săptămână in Trei a fost și el în topul vizualizărilor. 

Încă puțin și facem un an în trei. Un an! Nu îmi vine să cred cum s-au scurs lunile acestea. Parca cineva bate ușor nisipul dintr-o clepsidră și îl face să picure mai repede, căci este incredibil cum a trecut vremea de când mi-am pus Out of Office la birou și până acum. În ciuda momentelor de oboseala acuta, când mi se părea că nu o sa mai am timp nicicând de mine, a fost un an superb. Am fost alaturi de Ionas când a avut crampe, dar și când a zâmbit prima dată. Când se trezea din oră în oră noaptea, dar și când s-a ridicat deodată singur in picioare. Am călătorit puțin și am reușit să facem rost si de timp romantic, dar și de timp cu prietenii. Am livrat un curs de limba suedeză! Am învățat multe din rolul de mamă. Și încă învăț.

De la 2019 am așteptări măricele. Și intenții multicele. Dar până sa le enumăr pe acestea, vreau sa-ti mulțumesc! Ție, o persoana din cele 7000 și ceva care au vizitat blogul meu anul acesta. Deși e un jurnal personal, sper că ai găsit aici câteva rânduri cu care ai empatizat sau care te-au amuzat puțin într-o zi mai meh. Si sper sa revii și în 2019, căci eu cu siguranță am sa mai scriu 🙂