Primul Job

In weekend, am avut un pic de timp sa citesc o revistă, pe numele ei de Business Magazin.

Pe lângă articolul interesant conform căruia anul acesta, au aplicat mult mai multi oameni la alte joburi față de ce lucrează deja și conform căruia cei mai mulți tot la Oracle au aplicat, am citit o serie de interviuri cu oameni în poziții sus puse, care povesteau despre cum au găsit ei primul job și ce ascensiune au avut în carieră.

And man, was I bored! Același limbaj de lemn care te face sa îți arunci ochii pe telefon in timp ce se tine o prezentare la birou (sau așa îmi aduc eu aminte, de pe vremea când eram Corporatistă full time). Povesti care nu spuneau de fapt nimic, doar niste date și foarte puține detalii personale.

De ce au ales un domeniu? Ce sfaturi ar avea pentru tinerii care sunt interesați de o astfel de cariera? Care au fost provocările? Ce i-a determinat să continue atunci când poate balanța muncă – viața personală dădea cu virgula? Nimic de acest gen.

Așa că m-am hotărât să scriu eu cum mi-am găsit primul job. Așa cum cred că ar trebui sa fie povestit într-o revistă 😆

Se făcea că era anul 2006, când încă nu implinisem 20 de ani. Sătulă sa mai petrec încă o vara la Călărași în care nu prea existau multe oportunități de distracție, m-am gândit să îmi fac macar un cont pe Best Jobs și poate se va prinde vreun job de vară. Știam doar că ar fi fost drăguț sa lucrez cu limba suedeza, chiar daca o studiasem doar 2 ani, simțeam că aș putea să lucrez cu ea.

Astfel că primul job m-a găsit el pe mine, după ce i-am dat un ghiont, desigur, și am fost sunata de la o firmă micuța, sa fac revizie de texte pentru Jurnalele Oficiale ale Uniunii Europene pe limba suedeza. Perfect! La primul meu job câștigam 1000 lei pe lună, care, cu riscul de a părea bătrână, erau bani atunci 😄 Garderoba mea s-a dezvoltat considerabil in acea vara, am bifat multe distracții și m-am simțit foarte bine in pielea mea lucrând. A fost timing-ul ideal, căci și prietena mea cea mai buna își găsise job, deci nici macar nu eram singura cuc prin București.

Nu am zăbovit foarte mult la acel job, iar după alt job de trainer de limbi străine, in 2008 am intrat in lumea corporatistă. Cert e că la toate joburile mele am reușit să mă leg de câțiva oameni minunați, cu care păstrez legătura și azi, de la care am găsit ceva de învățat și cu care m-am distrat pe cinste când a fost vorba de petreceri. Direcția mea nu a fost spre liniile de management, întrucât în 2012, mi-am descoperit chemarea către a facilita training, așa că am învățat și m-am dezvoltat în aceasta direcție foarte mult. Și uite așa se face că, înainte să vina Ionas pe lume, ajunsesem sa și coordonez echipa de training din departamentul meu.

Toate datorita unor aspecte:

• Am ales sa învăț ceva ce nu multa lume știe (limba suedeză)
• Mi-am făcut primul cv online, chiar daca la experiența era trecută doar perioada când am ajutat-o pe mama la vânzări la un târg de toamnă
• Am căutat la orice job să învăț tot ce se poate învăța, dincolo de proceduri, m-am înscris la toate traininguri-le de dezvoltare personala
• Nu m-am prins chiar repede ce vreau sa fac in viața, dar am experimentat până am găsit domeniul meu
• Am convingerea că oamenii buni atrag oameni buni in jurul lor. Ce crezi, aia primești 🙂

Provocări? Oh da! Interviuri pe care nu le-am luat, rutina in care intram uneori sau stresul volumelor de acoperit, politici interne care nu se aliniau cu valorile personale etc. Da, nimic grav, nu mi-a dat nimeni în cap, dar vreau sa spun că se poate întâmpla ca nu chiar toate să iasă minunat doar pentru că te-ai prins tu de ce vrei sa fii când vei fi mare. Important e sa te ridici din butoiul cu melancolie, să vezi daca mai e de stat unde ești și dacă nu, să dai cu încredere refresh la anunțurile cu joburi disponibile.

Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea, despre cum am intrat în câmpul muncii. Acum să-mi spuneți voi ce poveste preferați, daca apucați să citiți și revista de business 😀 Altfel, poate aveți și voi o poveste aparte de la primul job 😊🙏