Mai am câteva repere din realitatea înconjurătoare. Că azi mai ajungeau la mare niste prieteni. Că trebuia să se întoarcă frate-miu de la Călărași și aveam și eu niste sticle de suc de roșii de la mother. Practic, ceva indicii cum că ar fi luni.
Altfel, ne-am cam rupt de realitate. De câteva zile, programul nostru este atât de simplu, că ne-a luat ceva sa ne adaptăm: trezit, mic dejun, pregătiri, mers la plajă, jucat în nisip, alergat la malul mării, prânz, nani (somn), trezit, mers la plajă, jucat în nisip, alergat la malul marii, cina, plimbare, somn. Repeat. Nimic mai mult, nu tu clubăreală, scuba diving, dat cu banana, nici măcar un aperol pe plaja. Primele două zile ne-a luat ceva sa ne obișnuim cu un ritm așa lent și lipsit de griji. Dar am reușit, doar suntem oameni target oriented 😁
Tot in primele două zile, ne-am amăgit și am închiriat chiar și șezlonguri. Deh, old habits! Dupa ce am observat că șezlongurile sunt doar suport pentru bagaj, că noi oricum stăteam ba în nisip, ba în apa, am decis în a treia zi să închiriem doar umbrela. Dacă până să ajungem la mare aveam bronzul mamei împingătoare de cărucior, practic un fel de bronz de tractorist dar mai de oraș, aici la mare am căpătat bronzul de părinte. Puțin mai ars pe spate, că doar stam aplecați peste Ionas la joacă, puțin mai neuniform pe picioare, in funcție de ce poziție întortocheată ne cere la joacă. Dar nu ne plângem, ne distrăm căutând fel și fel de scoici în nisip și asta e tot ce contează. Din păcate, găsim și multe mucuri de țigară in nisip, culmea, tocmai localnicii bulgari lasă cele mai multe dintre ele acolo, dar asta e, ne descurcăm cu ce avem.
Fun fact, cele mai multe familii venite cu bunica sau bunicii in ajutor sunt de români. Rușii, polonezii, nu știu ei ce înseamnă să vii cu ajutoare din astea la mare😂
Fun fact 2, Ionas când vede pe cineva întins pe șezlong arata cu degetul și strigă nani, că știe el că așa face lumea nani, întinsă cu ochii închiși 😄
In acest concediu, am ajuns sa apreciem bucuriile mici și foarte mici ale vieții. Cum ar fi faptul că există un mic lobby înainte să înceapă camera propriu zisa a hotelului. Aici am petrecut multe momente cu Neil, că am devenit noi leneși, dar parca nici să dormim de la 12 la 14:30 ziua și nici de la 21:30 seara. Așa că am devenit lobby partners si am dezvoltat expresii precum meet me in the lobby sau fun in the lobby.
Altfel, ne place tare mult în Balchik. Mese bogate in pește și fructe de mare, soare cât cuprinde și aer sărat pe care sa îl luam amintire cu noi, să ne țină până la anul. Mă bucur tare mult că am ajuns la această variantă și că nu ne-am complicat cu alta destinație poate mai exotică sau mai extravagantă. E sfârșitul perfect pentru o vară așa minunată și momentul perfect sa ne umplem bateriile pentru toamna ce urmează 😊
(Ionas in primele minute la mare)
(Ionas după ce a mâncat jumătate din porția mea de pește, el nemancand așa ceva acasă)
(Eu încercând să îl prind pe Ionas pentru o poză)
(După ce l-am prins la poza)
(Toți trei 💛)
Alexandra Clark (Chițu) 