Dat naștere ✔️
Hrănit, schimbat, adormit copil ✔️
Înțărcat ✔️
Mers la grădiniță 🤯😵😱
Cam așa ne simțim după prima săptămână de la începerea acestui capitol în viața noastră. Glumesc eu, dar nu prea :)) Dacă ar fi sa iau mai întâi aspectele pozitive, ar fi așa:
* A rezistat la program scurt, de la 8:30 la 12:30, in toate cele 5 zile.
* Înțeleg de la doamna educatoare că este implicat în activități, in clasa e foarte cooperant, ba am primit și feedback că e ordonat (am vrut sa double check să întreb dacă sigur se referă la Ionas 😅)
* A început să și mănânce câte puțin din mâncarea servita la masă acolo
* O îndrăgește pe educatoare, îmi este clar, deoarece a inclus-o in lista de nume pe care îl recapitulam in fiecare seara, înainte de culcare.
Astea ar fi câteva care îmi vin acum imediat în minte. Daaaarrr, îmi este extrem greu sa îl las plângând dimineața acolo. Deși înțeleg că se calmează relativ repede după ce plec, it breaks my heart să îl știu supărat așa. Mai mult, a dezvoltat o anxietate de separare de toata frumusetea. Nu mai vrea să stea nici cu soțul, deși până acum nu era o problema, evident.
Miercuri seara, am vrut sa ies cu fetele puțin. A trebuit să accelerez ritmul spre casă, deoarece era ora 10 și el nu voia să adoarmă, plângea după mine. Cum am ajuns acasă, a adormit în maximum 3 minute. A doua zi, de dimineață, nu a vrut să mă lase singura in baie 🙄 pe seara, nici duș nu am avut voie sa fac 😟
In weekend, abia după ce s-a prins că nu mai plecam la grădi, a început să țopăie prin casă și a reluat joaca obișnuită cu soțul. A devenit chiar puțin reticent când vede adunări mai mari de copii, probabil se gândește că tot la grădiniță mergem.
Ce sa zic, in mare, a fost mai bine și mai greu decât ne așteptam. Mă liniștește totuși gândul că am făcut o alegere buna in ceea ce privește grădinița, cu tot ce presupune aceasta alegere. Am încredere în procesul de acomodare și încerc să rămân cat mai calmă in clipele când răbufnesc emoțiile și face un tantrum urâțel.
Am urmărit chiar în această dimineață un film scurt despre ce înseamnă pentru cei mici despărțirea de mamă când merg la grădiniță și înțeleg stresul ce se poate instala într-un trup încă atât de mic. Uneori, Ionas ne uimește așa de tare cu progresele lui, încât uităm că nu are nici 2 ani împliniți, iar creierul lui nu poate să gestioneze nicicum așa emoții intense, decât prin plâns și agresiune uneori.
Ne pregătim de o nouă săptămână, ne bucurăm că este sănătos și sperăm să ajungem la dimineți cu voioșie cât mai curând 😊
Alexandra Clark (Chițu) 