Povestea ouălor

In afara de faptul că m-am uitat într-un dicționar ca sa fiu sigură că pun “ouă” corect în genitiv articulat, treaba asta cu vopsitul a fost interesanta anul acesta

Nu am mai vopsit ouă niciodată până acum. Mereu mama le vopsea singura. Pe mine mă ruga sa ajut doar la chestiuni mărunte, gen tocat legume pentru salta beuf sau să pregătesc o cremă de prăjituri. Așa că, anul acesta, in vremuri de pandemie, ne-am pus și pe vopsit ouă. Că la sarmale încă nu mă bag. Am si eu limitele mele 😅

Inițial, am vrut sa fie totul bio trio. Și am urmat o rețetă de vopsit ouă în fiertura de sfeclă roșie și ceva coji de ceapă. Urâte e puțin spus că au ieșit. Ținute toată noaptea în frigider și tot un maro fad și ciudat au ieșit. Așa că am pus frumos mâna pe niște vopsea adevărata, din aia trimisa de mother de parcă știa ea ceva. Ei, alta treabă. Mai ales când am avut și așa ajutor la bucătărie.

Acum, să știți că dacă vreți neapărat metoda bio, prietena mea, Andreea, a scos o culoare tare frumoasa, fierbând ouăle odată cu cojile de ceapă. Deci se poate, doar că nu la mine :))

Acestea fiind spuse, mă duc să marinez și friptura. Voi cu ce vă lăudați?