Mulți părinți vorbesc despre perioada lui de ce. Și îmi aduc și eu aminte de când era verișoara mea mică pe la 3-4 ani și îi mai eram eu dădacă, avea muuulte de ce-uri pe zi.
Dar puțini vorbesc totuși despre ce faci? Sau o fi doar al nostru așa?! După ce a trecut de stadiul ce e? unde bănuiesc că voia să învețe substantive, acum ne urmărește peste tot prin casă cu ce faci, mami? ce faci, daddy? Și nu ar fi problemă, îi explic, chiar daca mie mi se pare că e evident ce fac, adică mă îmbrac, pun hainele astea în șifonier, pregătesc micul dejun etc. Uneori întreabă de 3-4 ori la aceeași acțiune. Și noi repetăm de 3-4 ori…
E dulcic, n-am ce spune, mai ales că întreabă cu cel mai inocent ton al lui și e drăguț când face și el propoziții după ce memorează niște verbe. Dar cumulat cu eu singur, Ionas singur, eu acum evident, în situațiile unde nu poate singur ceva dar na, trebuie sa încerce copilul, rezervorul de calmitate parcă se golește cam accelerat :))
Pentru partea cu de ce, cred că trebuie să mă apuc să citesc ceva enciclopedii sau atlase, dacă știti ceva să îmi trimiteți și mie 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 