Îmi amintesc foarte clar anumite momente din zi. Cum am luat micul dejun cu Neil, știind că restul zilei s-ar putea să nu mai fim chiar așa apropiați. La nuntă nu prea ai timp de romanțe. Se întâmplă prea multe: machiaj, coafor, ședință foto, întâmpinat oaspeți…dar totul parcă s-a aranjat perfect pe 3 iunie 2017. Și fără să știe careva, Ionas a luat și el parte de la toată petrecerea, chiar dacă era o sămânță minusculă de nici 4 săptămâni. Nici nu mă miră, nu cumva să rateze el un moment important din familie :))
De atunci, timpul parcă a zburat pe nerăsuflate. Au fost 3 ani plini, cu bucurii imense, cu plimbări, momente grele de părințeală, noi ne-am reinventat și ne mirăm și noi de unde avem atâtea resurse de iubire, joacă și răbdare.
Eu sunt bucuroasă că am coechipier. De 2 zile, am spatele aproape înțepenit pe partea stângă. Atâta m-a menajat Neil, că Ionas a început să îl copieze și îmi spune când mă ridic din canapea ușor mami, ușor. Îi iubesc pe băieții ăștia doi din viața mea cum nu credeam că voi iubi vreodată. Și mă mir uneori că mă iubesc și ei înapoi, chiar și când arunc priviri ucigașe înainte de cafea, dimineața, și mă iartă când nu am nici un chef să mă joc cu mașinuțele de-a accidentul.
3 ani pe 3 iunie. Și povestea continuă.
Pentru cine nu a citit povestea nunții, e aici 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 