Hai noroc! Și la mai mare!

Un prosecchino per la signorina?

Așa mă alintau chelnerii in Italia. Comandam un pahar de prosecco și apoi îmi dădeau târcoale. Un prosecuț mai dorește domnișoara? Ehee, ce vremuri, când mergeam în Italia, mâncam paste cu pește spadă, beam prosecco și primeam desert din partea casei….

Dar nu e scopul meu să o iau pe arătură cu melancolia vacanțelor ce au fost și cine știe când vor reveni vreodată. Oh no no no no!

Azi e ziua internațională a acestei băuturi, prosecco. Dar este și o zi specială pentru mine…

In ultimele săptămâni, m-am pierdut de tot cu scrisul, pe de o parte am simțit și nevoia de o pauza după campionatul Speakings, dar am și fost acaparată de niste proiecțele care imi aduceau și bani putini, și satisfacție mică. Iar azi am primit așa ca o palmă peste față, mail de la WordPress, că trebuie să îmi reînnoiesc abonamentul. Ah, am un blog! Oups! Cam uitasem de el!

Pe loc, am luat decizia de a anula toate proiecțelele și am platit abonamentul, cu gândul că îmi voi rezerva timp zilnic pentru citit și scris. Da, am dat și bani din buzunar, dar înălțarea pe care o simt prin scris e priceless. Vorba aia, doar pentru asta exista Mastercard.

Așadar, incep un nou an de blogging. Sper că mai ești pe aici sa mă urmărești. Până una alta, mă răcoresc puțin cu un prosecchino. Noroc!