Un lucru care îmi place foarte mult la proiectele mele este că apuc să vorbesc cu destul de multă lume. Și uite așa se face că ajung să vorbesc cu un domn suedez, aflat la venerabila vârstă de 62 de ani.
Context: Domnul aplicase la un job in Polonia. Eu l-am sunat să mă asigur că vorbește corect limba suedeză.
Când i-am aflat și vârsta, am întrebat așa într-o doară cum de se gândește să schimbe țara. Aaaaa, dar nu e prima dată când lucrez în străinătate. Începe apoi să îmi descrie varii țări prin care s-a perindat. La un moment dat, ajunge la București, România. Wow, exclam, eu sun din București acum. Și uite așa aflăm că am lucrat chiar în acelasi parc de birouri o vreme. Incredibil! Cât este lumea asta de mare, s-au găsit românca și suedezul să aibă ceva în comun. Mai mult, îmi spune că a luat o cină la Carul cu Bere (a pronunțat exact așa, în română) și că a fost foarte entuziasmat de spectacolul de muzică populară de acolo.
Apoi, a urmat o perioadă în Africa, apoi alte câteva țări, acum în Suedia, e greu că nu mai poate călători din cauza pandemiei, dar se bucură că a găsit această oportunitate în Polonia.
Repet, la 62 de ani! Omul deborda de energie la telefon, de altfel am simțit pe alocuri că vorbesc cu varianta suedeză a tatălui meu, mai că era cât pe ce să îmi spună că fiecare zi este o oportunitate extraordinară și era fix pe fix. Nu am vorbit despre familie, despre copii, nu mi s-a părut relevant în acel context și, cum mai zice soțul, he didn’t say and I didn’t ask.
Inevitabil, am făcut un mic exercițiu de imaginație cu mine la 60 de ani. A fost destul de greu să proiectez o imagine a mea așa de îndepărtată, mi se pare că mai am o viață până acolo. Mai ales pentru că eu nu sunt genul de om care nu știe precis ce vrea să facă în viață. Adică am o idee, dar ideea tot evoluează și se transformă de câțiva ani.
Dar cred că merită exercițiul pentru fiecare. Pentru că așa îți poți da seama cât de cât dacă ești pe traiectoria bună acum, aici.
Deci, când vei avea 62 de ani….
Alexandra Clark (Chițu) 