Home

Ce îmi place mie era în care trăiesc! Păi aș fi avut eu șansa să îi scriu măcar o scrisorică lui Ion Creangă să îi spun să mă mai lase în pace cu Amintirile dumnealui, că or fi devenit ele celebre, dar eu nu am gustat deloc tot amalgamul de regionalisme, mai ales ca în clasa a 4-a am si fost puțin pedepsită că nu am terminat de citit la timp. Sau să îi spun domnului George Călinescu să descrie și el un tablou maximum într-o pagină și nu în două-trei, cum a făcut în Scrinul negru, că a trebuit să dau pagini înapoi să îmi amintesc ce se întâmplase.

Dar azi, azi lucrurile s-au mai schimbat. Și nu numai că îți poți contacta câțiva din scriitorii preferați, dar e posibil să primești si răspuns. Și uite așa i-am scris eu Petronelei Rotar și tot așa mi-a și răspuns 🙂

Am vrut să profit de o ofertă pe elefant.ro și am comandat mai multe cărți, ce-i drept la ceas târziu în noapte, când deja mi se cam lipeau pleoapele de somn. Iar când a venit comanda acasă, am observat că am primit două exemplare din Ajută-mă să nu dispar. Am zis că nu e bai, o să dăruiesc una din ele, și mi-am și anunțat o prietenă că va fi cadorisită cu acest roman.

Într-o dimineață, înainte de ora 9, am decis să deschid cartea și să citesc câteva pagini înainte să mă apuc de lucru. Și când ajung eu la pagina 16, povestea sare direct la pagina 49. Pfff, deja intrasem în poveste, ce nasol, mă gândesc. Ah, dar stai așa, mai am un exemplar în casă. Așa că scot a doua carte și reiau de la pagina 16.

M-am gândit că ar fi bine să o anunț pe scriitoare, o urmăresc pe Facebook, iar din acest motiv mi s-a părut cumva natural să îi trimit un mesaj. Ciudat, știu, ne simțim așa intimi cu niște oameni pe care nu îi cunoaștem de fapt, doar prin prisma postărilor in social media. În fine, am anunțat despre eroarea de printare și am și primit mesaj înapoi la puțină vreme că va anunța editura și că ar trebui să fac retur la elefant.

Mărturisesc că m-am abținut cu greu să nu dau drumul unei avalanșe de întrebări. Titlul se aplică și scriitorilor în general? Citește-mă, ține-mă minte, ajută-mă să nu dispar. A avut în minte pe cineva anume când a descris-o pe Mira? Eu aveam o actriță în minte cât timp am citit cartea. În ce măsură e dureros să scrii povestea unei femei atât de traumatizată? Cum e când intri în mintea unui bărbat și scrii din perspectiva masculină? Cred că acesta e de altfel unul dintre detaliile mele preferate la această carte. Faptul că ilustrează și perspectiva feminină și masculină a aceleiași experiențe. M-am abținut, ca nu îmi iau vreun block sau ceva de la scriitoare, am urat zi frumoasă și am continuat lectura.

Doar că făceam ce făceam și mai deschideam puțin cartea. Seara nu am putut să adorm până nu am terminat-o. Apoi nu am mai putut să adorm înca vreo oră jumate după aceea, pentru că rumegam ideile din carte, creierul era prea antrenat.

M-am gândit și la ce zicea Alex Coteț într-un Tedex, și anume că suntem ahtiați după a consuma, ne uităm în 2 zile la un serial care a fost filmat în 2 ani, și eu am citit o carte în câteva ore, când ea poate a durat luni de zile până a fost scrisă. Poate și era asta în care trăim ne formează să fim pe repede înainte.

În fine, nu o să mai scriu despre carte în sine, doar că o recomand, îmi place foarte mult stilul Petronele Rotar și cu drag voi mai citi și alte cărți pe viitor.

Tu ce mai citești zilele astea?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s