Iată-mă ajunsă și la middle life crisis, sau pe acolo 🙂 altfel cum mi s-ar fi pus pata să trec de la blond la roșcat peste noapte?! Glumesc, altfel nu simt în nici un fel că trec prin vreo criză existențială.
Din contră, mi se pare că a fost un an în care m-am așezat bine în viața mea. Am învățat să accept multe la mine, să fac pace cu mine, să renunț la proiecte care nu îmi mai aduceau bucurie sau împlinire, fără teama că ratez oportunități. La fel și cu unele prietenii. Am debarasat multe din casă, iar motto-ul ce m-a dictat a fost spre simplitate și eficiență (cât se poate).
Poate de aceea, ieri, mai mult ca oricând este ziua mea, am fost extrem de fericită și împăcată. A fost și foarte frumos că am putut sărbători cu familia, că au fost și surprize și că a ieșit o zi perfectă. Dovadă stă faptul că la ora 10 seara am adormit, așa m-am consumat în timpul zilei, că nu s-a mai putut mai mult seara.
Am primit multe multe mesaje de la multi ani. Pentru mine este foarte important când omul își rupe 1 minut sau mai puțin din viață să scrie o urare de la mulți ani. Mi se pare că e ca un bună ziua dat când intri într-o incăpere. Și mă surprind de fiecare dată persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile față în față, dar în fiecare an îmi scriu la mulți ani. Și nu tuturor le scriu și eu. Sunt unele persoane care nu au publică ziua de naștere și nici eu nu o am notată pe undeva, așa că nu pot spune că e un la mulți ani din obligație 🙂
Încă o dată mi s-a confirmat că sunt un om care iubește oamenii, fără haita mea nu știu ce aș face și pe unde aș fi. Știu doar că sunt unde trebuie să fiu, făcând ce știu eu bine să fac.
Așa că nu pot decât să mă înclin, să mulțumesc și să păstrez câteva zile zâmbetul ăsta pe față, pentru că așa mă simt eu la 35 de ani. Zâmbitoare!
Alexandra Clark (Chițu) 