Home

Cineva la noi în casă, nu dăm nume, repetă aproape obsesiv. Mai e puțin și vine Crăciunul! Și eu tot număr zilele. Și spun. Mai sunt 4 săptămâni și 3 zile. Și aud imediat răspunsul. Nu pot să creeed! Dejaaa??

Așa că dacă tot mai e puțin și vine Crăciunul, am decis că ne putem dezlănțui cu un film tematic. Pardon, un film tematic urmărit în familie, că eu deja știu tot ce s-a difuzat pe Diva și pe Netflix (sunt o cauză pierdută, știu, dar nu mă pot abține). Așa că am pornit The Christmas Chronicles, tot pe Netflix. Anul trecut am încercat puțin cu vestitul Home Alone, dar Ionas s-a speriat prea tare de hoți și am renunțat după o bucată de film. Christmas Cronicles mi s-a părut ok, evident că îl văzusem înainte, să știu ce îi arăt copilului despre Moșul, că doar e temă delicată și el este foooarte atent la orice informație primește despre Moș Crăciun, așa că nu puteam risca.

Și ne așezăm noi la film, oricum nu am anticipat vreodată că aveam să dau explicații pentru absolut orice detaliu din film. În inocența mea, credeam că vom sta cuibăriți în canapea, și vom viziona filmul, și vom râde, știi tu, ca în pozele alea pe care nu le mai crede nimeni de pe Pinterest sau Instagram. Am stat în canapea, nu zic că nu, dar nici nu a pornit bine filmul, că a început:

-Unde este mama lor? Unde este tati lor? (tatăl murise, dar am zis doar că era plecat).

-De ce face băiatul așa? Ce face fetița?

-De ce vrea să îl filmeze pe Moș?

……Înțelegi ideea, mulți de ce.

Apoi, când Moșul a avut probleme cu sania și mai mai să se prăbușească, abia mai respira, se uita la televizor cu ochii mai mari decât ai renilor și când s-a pierdut sacul de cadouri a început o nouă serie de întrebări:

-Unde sunt acum jucăriile?

-Ce fac ei acum?

Asta în condițiile în care el înțelege engleza foarte bine, nu vreau să știu cum ar fi dacă doar s-ar uita fără să înțeleagă replici deloc.

A urmat o parte grea, în care adulții nu au încredere că Moșul este cel adevărat. Moșul ajunge chiar la închisoare. Ionas știe foarte bine că cei răi ajung la închisoare, deci vă dați seama ce șocat a fost că Moșul a ajuns în așa situație. Dă-i și explică, asta în timp ce mă întrebam ce o fi fost în mintea mea să punem film, că așa mai sunt unii oameni mari, că au uitat de Moș Crăciun, că unii nu au fost cuminți, că unii au uitat să fie buni, nici eu nu mai știu ce debitam acolo.

Mare noroc că au apărut elfii în peisaj și l-au amuzat așa de tare cu înfățișarea și limbajul lor secret, că preț de câteva minute bune a uitat să mai pună întrebări.

Ce-am vrut să zic, una peste alta, a fost o experiență frumoasă și interesantă, chiar dacă mă durea mușchiul vorbirii la sfârșit. Îmi place că e curios, că întreabă, că e atent, chiar dacă uneori aș vrea să aibă și buton de pauză :))

Am citit și o carte, Cuminte de Crăciun, de unde a părut să înțeleagă mai bine conceptul de fapte bune, de a face ceva pentru altcineva dezinteresat. Desigur, de atunci mai spune din senin, Eu mereu fac fapte bune. Ca și când ar vrea să fie sigur că Moșul îl trece pe lista celor cuminți.

Și acesta e doar începutul activităților de pregătire a Crăciunului. Chiar mă abțin cu greu să nu încep mai in forță până pe 1 decembrie, dar hai că mai e puțin. La tine pe acasă cum e?

(sursa foto: imdb.com)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s