Din jurnal – Puterea Obisnuintei

-Nu te mai simți ok in relația asta?

-Nu știu…

-Atunci poate ar fi mai bine să ne despărțim.

Știți filmele alea în care un personaj spune ceva, dar simte că nu e el cel care spune cuvintele alea, că parcă vorbește altcineva pentru el? Ei, cam așa mă simțeam eu atunci când s-a terminat relația mea de patru ani cu iubi, eu fiind cea care a formulat întrebarea, el cel care a dat răspunsul. Și iată-mă la 26 de ani, dintr-o dată single. Iubirea lui se terminase și a mea nu.

Am crezut că nu va mai exista mâine. Chiar am crezut asta timp de 24 de ore. Dar supriză, mâine a venit și cumva nu mi-a luat mult să mă recompun și să plec spre birou. Culmea, țin minte și acum, eram înscrisă la un training, Creative Problem Solving se numea el. Problema era că eu mă simțeam știrbită, oloagă, nefericită, soluția creativă încă nu apăruse. Problema era că dintr-o dată nu mai făceam stânga spre baie când ieșeam din dormitor, trebuia să fac dreapta și nici măcar nu era casa mea. Da, problema era că trebuia să-mi găsesc o casă…Problema era că de pe o zi pe alta, mi-am schimbat cu 99% obiceiurile și că orice schimbare mă teroriza și mă super panica.

 Puterea obișnuinței poate fi chiar malefică la un moment dat.  E și o fabulă pe tema asta:

Într-o zi, la o stână, a venit un lup și a mancat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus in pădure și spre seara s-a întors cu lupul mort.

A doua zi, alt lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus în pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort.

A treia zi, alt lup a venit și a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus in pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort.

A patra zi, o oaie a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, s-a dus in pădure și spre seară s-a intors cu lupul mort…

Cum să-mi creez obiceiuri noi dintr-o dată, când eu aveam ritualul meu atât de bine stabilit de dimineața de la trezire până seara la culcare? Refuzam să cred că am fost aruncată cu atâta brutalitate din zona mea de confort într-o lume cu totul nouă.

Dar, cum zice cântecul mai puțin popular, la un moment dat, suprinzător destul de repede, lumea s-a schimbat și eu m-am schimbat. Universul a lucrat astfel încât să găsesc cea mai drăguță garsonieră și astfel am experimentat ceva ce nu mai încercasem vreodată în viața mea: să locuiesc singură.  M-am tuns scurt. Am slăbit 15 kg. Am petrecut până în zori, după care m-am dus la birou. V-aș spune mai multe despre obiceiurile mele noi, dar mai aștept pe dățile viitoare.

Mi-a spus un prieten odată că el nu e cine știe ce religios, dar crede cu tărie că lucrurile, absolut toate, se întâmplă cu un motiv. Că toate se petrec astfel încât noi să ajungem undeva. La început, am crezut că e doar o vorbă menită să mă consoleze în momentele mele de tristețe acută. Azi, privind în urmă peste anul ce-a trecut, cu siguranță sunt un alt om. Un om de care îmi place. Și dacă universul m-a purtat prin experiența asta pentru ca eu să devin omul care sunt azi, nu numai că accept, dar îi super îmbrățișez  inițiativa.