Home

O fac de când eram mică rău. La început, nu prea îmi plăcea, căci eram obligată, dar după câțiva ani, mi-am dat seama cât de tare e și practicam chestia asta aproape zilnic.

Vorbesc despre așa numitul pui de somn de la prânz, desigur. Cea mai tare invenție ever. Miezul zilei, ușor înnorat afară, nimic special de făcut, decât o oră de dormit în pufoșenia pilotei, cu draperiile trase astfel încât să pară că e cam 8 seara…Sunt zile la birou când aș da bani ca să mai pot să mă fac nevăzută o vreme și să am o cameră magică numai de mine știută unde să dorm un pic. Nu mult, că am mai încercat eu și m-am trezit cu capul mare ca după o băută strașnică. Așa…20 de minuțele, cât să ma revergorez și să o iau de la capăt. Tind să dau vina pe ai mei, care și acum “se întind un pic” de cele mai multe ori după masa de prânz, ca să le priască mâncarea. Dar nu ar fi corect, că sunt domnișoară acum și sunt conștientă de alegerile mele.

Unii mi-ar putea spune că sunt și eu om mare de-acum, că doar nu mai am 8 ani, să simt nevoia să mă odihnesc după școală până să ma apuc de teme. Chiar și oamenii de știință m-ar avertiza că somnul la prânz poate să îmi afecteze odihna pe timpul nopții și că mai bine m-aș abține de la somn până la noapte, dar e mica mea plăcere vinovată. Și în cazul ăsta, creadă lumea ce o vrea, tot mai bine în pilota mea.

Și voi? Care e plăcerea voastră vinovată?

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s