Fusei cellăngiuită să scriu un articol în limba noastră mult iubită și vorbită la noi la corporație, și anume romgleza. Acum, poate că nu tot ce voi scrie va face sens, dar dacă vă focusați suficient, veți vedea că încet încet se pun bazele de un dicționar.
Nu de alta, dar noul angajat, când vine, să știe din start că dacă primește un task urgent, apăi trebuie să se ocupe de el ASAP, că altfel e nasol. Și dacă, Doamne ferește, ratează deadline-ul, îl escalează toți de nu mai știe pe unde să scoată cămașa. E nevoie să își organizeze foarte bine munca la birou, pentru că mai apare un meeting sau un call și nu vrea nimeni să stea peste program, așa că time management este esențial.
Și eu, în rolul meu de corporatistă, bookuiesc facturi cât e ziua de lungă și am grijă să se matchuiască, altfel nu intră la plată și e panică. Și tot ce fac trebuie să fie compliant, altfel, când îmi sunt checkuite facturile, e posibil să îmi găsească erori și nu vreau asta.
Acum, nu mă înțelegeți greșit, iubesc limba românească, nu știu să mai fie o limbă așa colorată cu atâtea conotații date la fiecare cuvânt (și am învățat multe conotații în ultima vreme de la colegii mei inventivi). Acest articol a fost un pamflet și trebuie tratat ca atare. Vă rog, cascadați-l cât puteți și, desigur, aștept feedback: poate romgleza să devină a doua limbă oficială în România?
Alexandra Clark (Chițu) 