Cred cu tărie că unul dintre cele mai frumoase şi complexe sentimente pe care le poate trăi cineva este experienţa unui nou început. Bucurie, doar urmează ceva nou, ceva ce te scoate din zona de confort. Panică, ieşi totuşi din zona de confort, nu eşti stăpân pe situaţie, nu ştii exact la ce să te aştepţi, dacă nu iese bine?! Curiozitate, emoţie, euforie, multe multe trăiri, toate doar pentru că urmează ceva şi nu ştii exact ce.
De curând, am început un nou curs de suedeză, însumând astfel peste 100 de ore predate numai în acest an, în colaborare cu Ibsen . Deşi ar trebui să mă obişnuiesc până acum cu acest sentiment, tot timpul mă încearcă fel şi fel de emoţii înainte de curs. Oare cum o să fie oamenii? Dacă nu mă plac? Dacă nu le place suedeza? Şi tot aşa, mă torturez singurică, făcându-mi fel şi fel de gânduri.
Şi apoi începe cursul. Oamenii vin, se aşază, aruncă o privire fugară spre mine, una la manualele de pe care vor studia, după care începe magia. Mai întâi le tremură un pic vocea, se gândesc sigur am venit la suedeză?Sună ciudat tare limba asta…Iar la sfârşitul primei ore ştiu deja să spună cum îi cheamă şi de unde vin, ceea ce li se părea de-a dreptul imposibil în primele 10 minute. O cursantă mi-a mărturisit că se simte chiar ca în prima zi de şcoală, că are emoţii, dar nici ea nu ştie exact de ce. Şi că şi-a ales un caiet frumos şi un pix colorat, să înveţe cu drag. Mi s-a părut foarte frumos şi foarte eficient gestul ei. Şi eu prind mai multă încredere când am cu mine pantofii mei preferaţi, prin urmare sunt mai relaxată şi lucrez mai cu spor.
Revenind la cursul de suedeză, sunt de-a dreptul fascinată de cum oamenii mari, in ciuda serviciului, grijilor, stresului de zi cu zi, aleg să înveţe ceva nou, învaţă lucruri de la lecţie la lecţie şi ajung într-un final să şi scrie poveşti frumoase în suedeză şi să se exprime atât de frumos într-o limbă considerată „exotică” de mulţi. Creşte inima în mine de bucurie că m-au ales pe mine să le facilitez această învăţare.
Cât despre nou şi emoţia dinaintea noului, mă antrenez deja pentru a imbrăţişa alte şi alte provocări. Numai cu gânduri pozitive de data asta! 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 