Home

Eu încerc şi tot încerc şi nu mă las până nu mă văd mai slabă. Mi-am dat seama că nu sunt chiar aşa zen cum credeam şi că mai am ceva până la a fi în armonie cu universul. Pentru că presupun că ai nevoie şi de lucrurile astea, ca să poţi să mănânci sănătos (pe o perioadă cât mai lungă de timp, nu doar aşa câteva zile), să faci sport în mod constant de vreo 2-3 ori pe săptămână, să renunţi la unele vicii pentru ca ficatul tău să se ocupe numai de procesarea mâncării şi să nu se mai chinuiască cu fel şi fel de toxine, să ai o relaţie sănătoasă în care să petreci timp de calitate cu iubitul tău, să dai rezultate bune la muncă şi să pui şi bani deoparte pentru un apartament care ar putea fi al tău într-o bună zi.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar iniţial m-am simţit un pic copleşită de atâtea lucruri pe care ”trebuie” să le fac. Dar după starea de panică a răsărit şi urma de logică, planificare şi prioritizare şi am făcut cât de cât un plan.

Am început un program de fitness, despre asta vă zic mai încolo, depinde de rezultate 🙂 Dar ce să mă fac cu mâncarea? Am mers la piaţă, am cumpărat nişte legume delicioase se sezon, am cheltuit aproape 100 de lei şi după 2 zile deja am rămas cu câteva frunze de spanac, 3 dovlecei şi nişte roşii. Mi s-a părut că am luat multe ciuperci, dar după ce le-am gătit, s-au transformat în ceva mai mult de o porţie. Încă am mai primit şi de la mami nişte ciorbiţă delicioasă (judecaţi-mă, nu îmi pasă, mami incă îmi trimite mâncare) şi am terminat-o.

Hai, m-aş descurca poate cu ce ingrediente mai am, dar trebuie să gătesc mai des şi parcă nu am chef în fiecare seară să fiu Niculina-Gospodina (mami adică) şi să fac ceva pentru a doua zi. Că doar trebuie să mai şi trăim, social vorbind. E greu, tare greu, pentru cineva care nu a luat până acum în serios un stil de viaţă sănătos şi care vrea deodată să schimbe multe multe în viaţă.

Aşa greu că am simţit nevoia să fiu puţin drama queen şi să fac o plângere oficială în scris că viaţa este grea şi nici un rezultat nu vine aşa uşor, of! Dar sunt convinsă că am prieteni în jur care mă vor suporta în această perioadă de tranziţie, că mă vor şi ajuta să mă ţin de plan şi care vor veni cu idei salvatoare când va fi cazul. Nu-i aşa, prieteni?

aocado

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s