Hiuh, ce weekend! A început vineri seara, ca orice sfârșit de săptămână de altfel, când am decis spontan să mergem să jucăm minigolf. Un loc urâțel, întunecat și cu puține piste, la care adaug și faptul că am pierdut (wow, ce surpriză!), dar a fost o alternativă drăguță de a încheia săptămâna, în loc să venim direct acasă, să ne afundăm în canapea și să ne uităm la Românii au talent.
Sâmbătă, după obișnuitul curs de suedeză, am mers la primul meci de rugby din viața mea. Strigam și eu pe acolo Hai, Stejarii și Bine măăă! Sau Oooof, ce ratare, dar nu știam exact ce se întâmpla pe teren. Am învățat totusi ce e o transformare, adică un gol în alte cuvinte, și ce e un eseu, care nu e ceva de scris acasă. Dar nu a fost nici un eseu tot meciul, numai transformări, și România a pierdut în fața Georgiei. Oricum, a fost frumos. Soare puternic pentru o zi de martie, prieteni și voie bună și lume foarte civilizată în jur. Cel mai drăguț mi s-a părut când în fața noastră s-au așezat patru bărbați, până aici nimic neobișnuit, unul dintre ei ținând în brațe o fetiță care nu părea să aibă mai mult de trei anișori. Hai, frumoasa mea, să ne uităm la băieți cum joacă aici. Ce să îți dea tati? Vrei o banană? În timp ce prietenii lui râdeau de el că are un arsenal întreg în ghiozdan, mie mi s-a părut super drăguț. Și după ce a mâncat o banană, trei biscuiți, câteva bomboane și o pătrățică de ciocolată, s-a cățărat un pic peste tati al ei și a adormit cu spatele la meci.
Și s-a făcut și duminică și au venit ai mei în vizită. Fiind tot vreme frumoasă, am zis să facem o plimbare pe jos, spre deliciul tatălui meu căruia îi plac plimbările pe jos tare mult. Am mers pe bulevardul Dacia, pornind de la intersecția cu Calea Moșilor, până la Piața Romană. A fost soare și frumos și azi, așa că a prins numai bine plimbarea asta. În continuare mă declar veșnic îndrăgostită de acest bulevard. Casele au o arhitectură comparabilă cu Parisul, e totul lucrat în detaliu, de unele e păcat că nu sunt restaurate, dar mie tot îmi plac, au ceva din aerul de demult și îmi lasă imaginația să zboare în voie. Mă gândesc că pe același străzi se plimba Caragiale și mai vedea o cucoană de îl inspira pentru o Coana Mița sau Eliade mergea gânditor si descoperea o casă mistică pe care o și eterniza într-o nuvelă mai apoi. Și acum mi se face pielea de găină că mă gândesc că am pășit pe aceleași alei unde au mai trecut odată niște minți așa minunate.
Ei, dar ajunși la Piața Romană, s-a terminat cu incursiunea mea în lumea de odinioară, așa că am decis să mergem la mall, că doar vine Paștele, și trebuie să avem și noi ceva nou pe noi. Zis și făcut, adidași, pantofiori, tricouri, cămăși, pantaloni, nimeni nu a plecat de la mall fără ceva nou. Și deși am stat doar vreo două ore jumate, când am ieșit din nou la soare, părea să se fi făcut miercuri.
Acum, sunt convinsă că a fost lume mult mai activă decât mine în acest weekend. Unii poate au alergat la un maraton, alții or fi făcut curățenia de primăvară, în timp ce pentru alții e deja obișnuință să iasă cu bicicleta în parc. Dar pentru mine, a fost weekend-ul în care oficial am încheiat-o cu hibernarea. Soare să fie, că voie bună avem, așa că mai am un singur mesaj: La revedere! Iarnă, la revedereee!
O săptămână frumoasă vă doresc,
A voastră corporatistă,
Alexandra
Alexandra Clark (Chițu) 