V-ați uitat vreodată la Anatomia lui Grey? Îmi amintesc că era un episod în care Meredith Grey venea acasă după tura de noapte, se așeza în pat lângă iubitul ei, Derek Shepherd, iar la nici două minute, suna alarma și Dr. Shepherd intra în tură. Practic, timpul lor împreună erau cele două minute, în care ea oricum abia aștepta să doarmă, iar el vorbea mai mult în somn.
Eh, așa m-am simțit și eu cu Neil în ultimele săptămâni. Deși stăm în aceeași casă, abia dacă ne-am văzut cu adevărat. Partea ironică este că nici măcar nu sunt vreo workaholikă, muncind pentru carieră din zori până-n miez de noapte. Pur și simplu, m-am antrenat în atâtea activități în dorința de a-mi șlefui vocația, încât ajung târziu acasă aproape în fiecare seară. Acum o înțeleg și pe mama, care vara nu stă nici jumătate de oră degeaba, doar că ea grădinărește, congelează zarzavat și face murături, în timp ce eu predau suedeza, merg la Speakers Club, încerc să ajung cât mai des la sală și visez cu ochii deschiși la viitoarea reședință, activitate ce consumă de altfel timp și energie.
Apăi cine să ne mai înțeleagă și pe noi, femeile? Când petrec prea mult timp doar cu el, de exemplu chiar și după un weekend întreg în care suntem aproape numai noi doi, mă gândesc la unde aș mai ieși cu fetele sau ce aș face strict pentru mine și mă mai și iau de el că încep să și visez în engleză. După 3 zile în care nu prea ne vedem decât seara înainte de culcare, sunt super emoțională și mă plâng că nu petrecem timp împreună. Să nu mai zic cât am dramatizat că pleacă o săptămână în Scoția și rămân a nimănui pe aici.
Mintea femeii e lucru tare complicat, părerea mea. Dar de aceea cred că suntem așa speciale și iubibile, cum spunea cântecul…nu?