S-a întâmplat la Roma…

Acum ceva vreme, am făcut un exerciţiu de ice breaking în care trebuia să povestim cea mai tare zi de naştere pe care ne-o amintim.

Când a venit rândul meu, am mărturisit că mie îmi este foarte greu să aleg o aniversare preferată, pentru că eu am avut parte numai de momente frumoase de ziua mea de naştere.

Şi chiar acum câteva zile, am intrat în clubul celor cu 29 de ani, deci încă o aniversare pe care să nu o uit prea uşor. Eram la Roma, cu Neil, în dimineaţa de ziua mea, când s-a gândit el aşa, după micul dejun, să se pună în genunchi şi să mă întrebe dacă mă căsătoresc cu el.

Ştii cum e când îţi imagimezi un eveniment, te aştepţi să se întâmple şi crezi că eşti pregătit cel puţin spiritual pentru el? E, aşa eram şi eu, mă aşteptam cumva să se întâmple, însă când l-am văzut acolo în genunchi, cu zâmbetul lui cald şi cu ochii ăia frumoşi şi verzi şi emoţionaţi ai lui, mi s-a topit inima de atâta bucurie şi, pe lângă marele DA, pe care l-am spus, m-am pierdut şi eu şi am început să tremur de fericire şi emoţie. Ne-a salvat o sticlă de Prosecco din minibar.

Şi uite aşa, am încălecat pe-o şa, şi v-am spus şi povestea despre cum am plecat concubină şi m-am întors logodnică 🙂