De vreo două săptămâni încoace, am descoperit un nou mic dejun care mi se pare perfect cel puţin pentru anotimpul rece.
Englezii îi spun porridge, suedezii îl numesc gröt, noi nu avem o traducere exactă prentru el şi terci, care e cel mai apropiat, nu îi face cinste.
O reţetă ca la carte, în stil scoţian, să zicem, sună cam aşa:
Se pun într-o olicică doi pumni de ovăz, cu un vârf de cuţit de sare şi apă suficientă pentru a acoperi bine, apoi se lasă la macerat peste noapte. Dimineaţa, se amestecă bine, se pune oala la fiert la foc mic, se amestecă din când în când până dă în fiert, apoi se serveşte cu lapte rece şi, desigur, cu puţintel zahăr.
Ei bine, reţeta mea e un pic adaptată, în sensul că mie îmi place să fie cald, îl fac mai pe fugă dimineaţa şi folosesc lapte de soia, căci am intoleranţă la lăptic.
Aşa că pun la fiert la foc mic 2 pahare de 150 ml de lapte de soia şi adaug din ochi făină şi fulgi de ovăz, amestec continuu şi când e fiert adaug şi o lingură de miere şi mai amestec o dată. La sfârşit, trebuie să fie ceva de consistenţa unei creme. Asta e baza. Apoi, improvizez. Fie îl mâncăm aşa, pur şi simplu, fie mai amestec o banană pisată sau ce fruct mai e prin casă. Toate astea durează cam 7 minute.
Într-o dimineaţă, am zis să fiu fancy şi am mai făcut la blender o cremă vegană din 2 banane, un avocado, o lingură de miere şi vreo 2 linguri de cacao. Am mai adăugat şi o ploaie de coacăze ca să fie şi mai frumos.
Vă zic, provoacă dependenţă. Dar nu numai atât, e chiar foarte bun pentru digestie, pentru colesterol şi ţine de foame 4 ore lejer. E super!
Alexandra Clark (Chițu) 