De dimineaţă, am încălţat bucuroasă nevoie mare tenişii mei Lacoste, pe care îi am de aproape 2 ani. Ce încântată am plecat din casă, ce uşor simţeam că păşesc pe asfaltul în sfârşit uscat complet. Fără ghetele greoaie, fără geaca groasă de iarnă, ce mai, primăvara parcă plutea în aer şi în minte.
Dar ce să vezi? După nici zece minute de mers pe jos, am simţit deodată că începe să mă doară piciorul drept, fix în zona călcâiului, fix în zona unde fac bătături de câte ori am pantofi noi. Şi parcă la fiecare pas se mai freca un pic încălţămintea de ciorap şi parcă din ce în ce durerea creştea, aproape făcându-mă să şchiopătez. Şi mă întreb evident…de ceeeee? De ce şi după atâta vreme, la prima purtare pe anul ăsta, ei aleg să mă tortureze ca şi când am fi tot la prima întâlnire?
Să fie oare o înţelegere între firmele de pantofi şi cele de leucoplaste? Să fie oare picioarele mele care nu mă ajută nicicum când vine vorba de încălţări noi? Sau să fie karma iernii care a zis…sâc, ce credeai, că poţi să porţi tenişi aşa uşor încă din februarie?
Cum o fi, cum n-o fi, dacă ştiţi vreun leac pentru picioare care vindecă rănile, nu ezitaţi să mi-l spuneţi şi mie. Că eu chiar vreau să îi fac în ciudă iernii şi să apar chiar şi cu pantofi cu toc curând….
Alexandra Clark (Chițu) 