Câteodată, eu iau lumea din jur ca atare. Nici măcar nu aleg să mă concentrez pe unele chestii sau poate nici nu le mai văd ca deosebite, pentru că sunt așa de ceva vreme și m-am obișnuit cu ele. Dar, altădată, stând cu scoțianul în casă, mă mai trezesc că trebuie să răspund unor întrebări care mă amuză și mă provoacă în același timp.
De exemplu, mai ieri ne plimbam pe uliță în sat la bunicile mele, când Neil mă întreabă în engleza lui, dar eu traduc aici, că deh, nu înțelege tot omul romgleza mea: Auzi, măi honey, de ce femeile de pe aici renunță la modă de la o vârstă încolo? Eu evident, întreb să clarific: Adică ce vrei să spui, honey? Și el îmi spune: Păi mă uit la femeile bătrâne care merg pe stradă. Toate au un capot înflorat și batic negru pe cap. Așa s-au îmbrăcat mereu? Sau se trezesc într-o zi și zic, gata!, de azi renunț la orice modă și mă voi îmbrăca numai în rochițele astea cu fermoar de sus până jos și îmi voi ține un batic pe cap. Evident, el nu înțelege treaba asta cu baticurile, sincer nici eu nu o înțeleg. Ce era să îi mai zic la asta?
Azi, mergeam spre mall, când trecem pe lângă un panou plin de afișe electorale. Apolitica din mine nici nu s-a uitat la ele, dar îl aud pe Neil că întreabă: De ce ține candidatul ăsta o răzătoare? Și ce înseamnă Rade-i! A trebuit să stau să îi explic legătura dintre sensul propriu și figurat al acestui verb…și asta că s-a găsit unul care vrea să-i radă pe toți hoții și mincinoșii.
Oricum, unul dintre obiceiurile noastre i se pare și acum foarte ciudat. Păi în UK, când e ziua ta, prietenii strâng bani, îți iau un cadou, și tot ei te scot în oraș și îți fac cinste. I s-a părut dubios când mi-am serbat ziua de naștere și am cumpărat băutură și mâncare cât pentru o armată. Adevărul e că pe obiceiul ăsta tare l-aș adopta și eu. Chiar e mai logic să se mobilizeze gașca de prieteni pentru tine decât tu pentru toată gașca. Și nu bat nici un apropo aici, chiar dacă anul ăsta probabil va fi ceva special de ziua mea.
Îmi place că Neil redescoperă lumea din jurul meu și mă ajută și pe mine să fiu mai atentă. Îmi place că mă întreabă lucruri, că e curios și vrea să învețe cât mai multe din ce înseamnă să fii român. Și cel mai mult îmi place că suntem împreună, că el a ales să vină în țărișoara asta și că eu am ales să ies în oraș într-o seară friguroasă de iarnă, și astfel să ne întâlnim.
Alexandra Clark (Chițu) 