A fost planificata timp de un an. Ce zic, mai bine de un an. Atatea liste, atatea lucruri de bifat, atata de pus la punct…totul pentru aproximativ 24 de ore. Dar ce pot sa zic..A meritat fiecare lista, fiecare check point din Excel si fiecare lucru bine pus la punct.
S-a insurat fratele meu mai mic. Pe 15 octombrie 2016. Scriu si data, ca nu cumva sa uite vreo aniversare vreodata. Si desi mi-am dat seama ca nu prea ai cum sa ramai mindful cand ai o nunta cu aproape 300 de invitati, m-am bucurat de fiecare emotie in parte:
Cand m-am trezit sambata dimineata si am inceput sa topai prin casa ca avem nunta.
Cand au venit prietenele mele de la Bucuresti, special pentru mine, sa imi faca machiajul si parul.
Cand a inceput Gabi, mirele, sa se pregateasca. M-am amuzat si cu baietii care il ajutau care, mai de emotie, mai de nestiinta, l-au tinut cu papionul de gat vreo 5 minute pana au nimerit sa il inchida.
Cand au inceput sa curga rudele la noi in casa, cu chiuituri si voie buna.
Cand am ajuns la Emi, la mireasa acasa. Aici am avut nodul in gat, cand i-am vazut pe amandoi admirandu-se cu emotie si cu lacrimi in ochi.
Cand s-a terminat cu bine slujba si nu a lesinat nimeni.
Cand m-am imbracat seara cu rochia mea superba, croita si cusuta la Cloche.
Cand au inceput sa vina toti musafirii la restaurant. Oameni pe care nu ii mai vazusem de luni bune, oameni pe care nu ii mai vazusem de cand eram mica. Oameni care intrau zambitori si pusi pe petrecere.
Cand a avut loc dansul mirilor. Alt nod in gat, dar le-a iesit superb, spectaculos si magic.
Cand mama lui Neil, venita din Scotia, dupa ce a urmarit 3-4 dansuri, a invatat pasii de hora si a intrat la joc cu noi.
Cand m-am pozat cu mamaile mele. Nici nu stiu daca mai am vreo poza cu amandoua la un loc.
Cand in sfarsit s-a relaxat tati, adica la sarmale. Pana atunci, zici ca era pe ace. Mami cred ca s-a relaxat luni dimineata.
Cand a cantat verisoara mea, Mihaela. Piele de gaina, combinata cu voie buna si pantofi schimbati. Toate astea au dus la o ora de dansat non stop.
Cand am plecat pe la 6 dimineata spre casa, bucuroasa ca a iesit totul bine si ca urma sa ne relaxam la ciorba de potroace.
A fost o nunta superba, plina de momente frumoase si de oameni fericiti pentru Gabi si Emi.
Gabi si Emi Chitu. Nu vi se pare si voua ca suna minunat? Le doresc aici, caci la nunta nu am avut cand, sa fie sanatosi, sa se iubeasca si sa se respecte si sa fie fericiti pana la adanci batraneti!