A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost o tânără corporatistă, stabilită la o multinațională în Regatul de Sud al Bucureștiului. Era o vreme în viața ei când era foarte mulțumită cu viața ei. Tocmai își dăduse seama ce ar vrea să facă cel mai mult, și anume să învețe oamenii cum să devină mai buni în ceea ce fac. Da, suferise ceva, un prinț o făcuse să sufere și nu prea mai avea încredere în ceea ce se numea dragoste, dar, pe de altă parte, a descoperit prieteni care au ajutat-o să treacă de multe hopuri. Nu, nu erau zâne și ursitoare și spiriduși, erau oameni adevărați care au ajutat-o ba să își găsească o locuință, ba să se mute, ba să iasă în lume și să se distreze din nou.
Și s-a distrat ceva tânăra noastră. Și chiar dacă nu a învățat prea repede să mai iubească, a învățat să își petreacă timpul bucurându-se de muzică bună, pahare pline cu licori magice și oameni de viață.
Până într-o zi, când tânăra corporatistă a ieșit să sărbătorească ziua unei prietene într-un bar hip din București. Prietena ei a decis să mai invite un cavaler din alte meleaguri, un scoțian. Și în timp ce lumea râdea și se simțea bine la masă, tânara nu vedea și auzea altceva, în afară de un Hugh Grant deghizat într-un alt chip, cu un accent britanic superb și cu un zâmbet ștrengar.
S-au întâlnit de câteva ori după. Tânăra corpoatistă chiar nu își dădea seama dacă e ceva la mijloc, dacă el o place sau dacă doar avea nevoie să își ocupe timpul cu ceva. Fiecare ieșire cu el era o enigmă. Până când, într-o seară cu multă multă ninsoare, el a decis să își sărbătorească ziua. Așa că au ieșit mai întâi la un bar, apoi cine a mai putut și vrut a mers și într-un club. Tensiunea era deja de nesuportat. Parcă amândoi ar fi vrut să facă un pas, dar nu știa cum și dacă e momentul potrivit. De obicei, licorile magice ajută la dezinhibare, așa că amândoi au tot încercat să își facă curaj. În cele din urmă, spre dimineață, s-a întâmplat.
Un prim sărut, care parcă a făcut să stea totul în loc timp de jumătate de oră sau cam așa. Muzica, luminile, oamenii, parcă se dizolvau toate și nu mai rămâneau decât ei doi. Magic.
Bine, asta nu înseamnă că totul a fost lapte și miere de la început. Cum eroina poveștii ăsteia se fripsese înainte, a zis să sufle și în iaurt. Și i-a arătat bietului cavaler scoțian toate fețele ei urâte și certărețe până să prindă încredere în el. Dar el a rezistat și a reușit să o convingă că e acolo să rămână.
De atunci, nici ei nu știu cum a trecut timpul. Au văzut împreună peisaje de munte din tărâmul românesc, au urmărit răsăritul în Vamă, au aplaudat la festival în Barcelona, au înotat de zor în Malta, au petrecut alături de prieteni la concerte, el i-a arătat frumoasele locuri din Scoția unde a crescut, au mers la Roma, unde el i-a oferit un inel, iar acum pun la cale un banchet pe cinste pentru ca ea să devină doamna Scoțiană.
Bineeee……m-ați prins. Tânăra corporatistă sunt eu, iar frumosul scoțian cu ochii verzi este Neil. Au trecut 36 de luni de la primul sărut. În timpul ăsta, ne-am transformat relația în ceva din ce în ce mai frumos și mai puternic. Ceva de care mă bucur în fiecare zi, ceva care îmi dă energie să duc la bun sfârșit cât mai multe proiecte.
Și chiar dacă zilele astea chiar am ajuns să ne întrebăm care este data exactă a aniversării noastre, eu nu pot decât să vă doresc și vouă să vă bucurați de your better half, de persoana cu care alegeți să fiți alături, fie pentru 3 zile, 3 ani sau 30 de ani. Cu riscul de a părea prea siropoasă, este extraordinar să simți că iubești și că ești iubit. Și dacă tot ai ocazia la ceva extraordinar în viață, de ce nu ai profita?!
Alexandra Clark (Chițu) 