Ultimele două săptămâni au fost mai ceva ca un maraton. Am avut parte de 2 zile întregi în care am avut plăcerea să fiu trainer. Am avut 2 zile întregi în care am fost eu cursantă și am învățat cum să identific mai bine nevoiele oamenilor din jur. Am dat startul unui nou curs de limba suedeză pentru începători, ceea ce a presupus căutarea și găsirea unei săli potrivite pentru toata lumea înscrisă, printarea de manuale și caiete de lucru și alte lucruri administrative. Am avut o vizită de business, în urma căreia sper că vom avea mai multă activitate cu Academia de Bune Maniere. A fost ziua de naștere a lui Neil, i-am căutat și comandat cadou și am organizat împreună cum avea să se sărbătorească. Am și lucrat, evident, încă sunt o corporatistă respectabilă. Am ieșit cu prieteni, am colorat, am petrecut, am gătit, am mers la sală de 3 ori, am citit, am învățat și am mai scris câte una alta.
În principiu, mi se pare că aș putea să fac mai multe. Și încă mai lucrez la a nu pica lată de somn la 10:30 seara. Și mă amuz când îmi mai spune careva că mă admiră pentru câte reușesc să fac. Chiar nu sunt modestă când spun că nu mi se pare wow. Și că sunt prea multe zile cât am amânat să merg la pensat, de exemplu, sau că nu planific suficient de bine mesele și de aceea obiectivul de slăbit se atinge destul de greoi, pentru că improvizez cu ce nu trebuie.
Ce vreau să spun e că fiecare își setează limite, în urma cărora hotărăsc că atât pot ei. Și este foarte bine. Nu are sens să te zbați în zadar, peste puterile tale, dacă atât simți că poți să faci. Energia cu care lucrez eu vine din echilibrul interior pe care am reușit să îl ating. Sunt foarte fericită, mă simt sănătoasă, sunt ajutată acasă cu spălatul vaselor și câteodată sunt și așteptată cu legumele făcute la grătar seara. Sunt o fire orientată către rezultate și, într-adevăr, îmi place să mă provoc cu noi aventuri. Asta am învățat și de la sala de sport. Când crezi că nu mai poți, corpul tău mai poate cel puțin încă 10%. Totul pornește de la cap. De la cât de bine te cunoști și cât de multă încredere ai în forțele tale.
Ideea principală a acestui text este că poți face tot ce îți dorești să faci. Doar să apuci să faci diferența între dorințe și obiective. E ușor să spui că ți-ar plăcea să slăbești 5 kilograme, dar nu ai timp să ajungi la sală, iar gătitul pare chiar o corvoadă de-a dreptul, când ajungi acasă, dupa 10 ore de muncă. Orice ți-ai dori tu, întrebarea potrivită pe care să ți-o adresezi, este: Ce se întâmplă dacă nu fac asta? Ce pierd dacă nu slăbesc cele 5 kg? Păi e posibil să nu mai pot purta niciodată fusta galbenă care îmi place atât de mult. E posibil să îmi pierd încrederea în mine, e posibil să nu mai am aceeași relație frumoasă și armonioasă sau e posibil să fiu pur și simplu foarte nefericită. Dacă unul dintre răspunsuri se și întâmplă deja, e clar că trebuie să treci la acțiune, de dragul tău în primul rând.
Fericirea nu este ceva gata făcut. Ea vine din propriile tale acțiuni. Nu zic eu, zice Dalai Lama și el chiar știa ce zice 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 