Anul acesta, Paștele a fost diferit pentru mine. Neil a trebuit sa plece subit in Scoția la o înmormântare. Eu am mers la Calarași, să mai stau cu ai mei. Amândoi eram deja super stresați după o săptămână în care am reușit să stabilim data cununiei civile. Am vopsit ouă pentru prima dată în viața mea și am pregătit un prim carrot cake care chiar a ieșit bun (eu nu am adăugat scorțișoară deloc). A fost multă alergătură, ba între bucătărie și restul casei care trebuia ordonat, ba la o ieșire la cafea, să mă mai relaxez și eu, ba cu drumuri la țară, ba alergând înapoi spre București, să mă bucur de ceva produse pascale și cu Neil. În tot timpul ăsta, m-am gandit și la anul în care am fost in Suedia de Paște, în 2007. Zece ani au trecut de atunci, 10 ani in care m-am transformat in atatea feluri și 10 ani de când o forță parcă mai puternică decât tot ce reprezint eu a decis un drum frumos pentru mine: să ajut alți oameni să învețe, să se dezvolte, să devină mai buni sau mai eficienți.
Îmi aduc aminte acel an de parcă ar fi fost ieri. Era prima data în viața mea când părăseam granițele României. Ca să îl citez pe bunicul meu drag, m-am dovedit a fi foarte deșteaptă (nu pentru că mergeam în Suedia cu bursă), ci pentru că am reușit să schimb cu succes trei avioane ca să ajung la destinație. Nici că mai zburasem în viața mea, dar s-a dovedit că aeroportul este foarte intuitiv și nu prea ai cum să te rătăcești în el. În Suedia, am avut norocul să am alături două colege din București, Lavinia și Miruna. Chiar dacă studiau în alte școli, m-au luat alături de ele, m-au hrănit cu ciorbița de care îmi era dor, au vopsit ouă și pentru mine și au găsit o biserică unde să asistăm la slujba de Înviere. Preotul și preoteasa au prins drag de noi și ne-au invitat și a doua zi la ei acasă, la masa de Paște. M-a impresionat profund bunătatea acestor oameni. Nici preotul, nici fetele nu aveau cine știe ce obligație față de mine. Nu era ca și când eram super prietene în București. Cu toate astea, s-au oferit să mă ajute să mă acomodez, fără să ceară absolut nimic în schimb. Mă rog, au cerut să aduc niște borș la plic de acasă, dar în rest, nimic.
Cred că a fost primul meu contact cu bunătatea necondiționată, în afară de cea primită de la familie și de la câțiva prieteni din copilărie. A fost o lecție de neuitat pentru mine și cred că a stat la baza alegerii meseriei de formator.
Anul aceste, Paștele a fost diferit pentru mine. A fost mai încărcat, am simțit mai multă oboseală și chiar stres pe ici pe colo. Unele lucruri au rămas însă la fel, cum ar fi cozonacul la micul dejun. Și în ciuda tuturor factorilor din jur, am fost fericită. Ne așteaptă lucuri mărețe la orizont.
Sper că și voi ați avut un Paște deosebit, fie el în România Scoția, Suedia, Franța, sau oriunde în lume. Vă doresc în continuare, o primăvară frumoasă, plină de mici și mari bucurii!
Alexandra Clark (Chițu) 