Ziua lui DA!

Am înțeles în sfârșit, pe propria piele, ce spun mirii despre ziua nunții lor, că nici nu știu când a trecut și că nu s-au putut concentra să se bucure de moment. Așa a fost și ziua cununiei mele la Starea Civilă. Mi-am dat seama pe la 3 după masa că nici apă nu mai băusem de pe la ora 9.

Dar să încep cu începutul. Așa un moment tebuie foarte bine documentat, să rămână în istoria virtuală drept momentul când am părăsit clanul Chițu și m-am alăturat generației de Clark.

În primul rând, joi a trebuit să îmi cumpăr un trenci nou, căci nici cu gândul nu gândisem că o să ningă cu o zi înainte de nunta mea. Oi fi eu scorpion născut în noiembrie și o fi soțul meu ales scoțian, dar clar nu mă așteptam ca vremea să ia așa o întorsătură. Din cauza zăpezilor din țară, persoana care s-a ocupat de părul și machiajul meu a amânat sesiunea noastră pentru ora 10. Ceea ce a făcut să pornim spre Starea Civilă pe la 12:30 din Popești Leordeni spre Piața Națiunilor Unite.

În mașină, cred că am avut un mic atac de panică. Deja simțeam că nu mai ajungem la timp și că toate pregătirile vor fi fost în zadar. La un moment dat, pe drum, mă întreabă Neil dacă am luat verighetele. Eu, panicată, încep să le caut în poșetă, până să mă pocnească rațiunea și să îi răspund că nu avem nevoie de verighete pentru cununia civilă.

Ajunși acolo, ne-am mai liniștit. Eram la timp, lumea venise să fie alături de noi, inclusiv lume la care nu mă așteptam să ajungă. În holul de așteptare, erau vreo 7 cupluri cu neamul lor alături, toți emoționați și gălăgioși, în spațiul mic claustrofob.

Vine un moment când suntem chemați înăuntru. Parcă nu îmi vine să cred. Mă uit la Neil, el se uită la mine, ne luăm de mână și pășim în sala cu pricina. Totul durează vreo 4 minute. Două vorbe, doi de DA și gata. M-am trezit Doamna Scoțiană.

A fost așa frumos să ne avem familiile și prietenii aproape după aceea! A fost foarte bine că am avut și o mini sesiune foto, astfel ne-am obișnuit un pic cu obiectivul camerei. Deși pe Facebook și Instagram pare că sunt foarte relaxată în fel și fel de poze, adevărul e că în fața camerei m-am simțit foarte crispată. Asta pentru că îmi doream foarte mult să iasă totul bine, să avem niște amintiri frumoase, dar și pentru că nu suntem deloc obișnuiți cu sesiuni de foto profesioniste.

Fun fact: se pare că m-am căsătorit pe 21 aprilie, care apare ca ziua Împărătesei Alexandra în calendar 🙂

Urmează câteva zile de relaxare. Le vrem și avem nevoie de ele.

Pentru petrecerea de pe 3 iunie, îmi doresc să fim puțin mai relaxați. Voi încerca ceva sesiuni de pilates înainte de ziua cea mare și am citit că puterea vizualizării ajută foarte mult. Să îți imaginezi, în dimineața nunții, cum va decurge totul, astfel încât să te bucuri de fiecare moment cât mai mult când vine rândul său. Dacă mai aveți și alte sfaturi, chiar vă rog să le împărtășiți.

Între timp, vă mulțumim din suflet tuturor celor care ne-ați urat Casă de piatră și ne-ați felicitat. Pentru că a fost un weeken așa plin, timpul a fost puțin pentru a mulțumi fiecăruia în parte. Așa că primiți aceste rânduri ca un mare MULȚUMIM!