Home

Pe 21 mai, am întrebat-o pe a mea mamă dacă vrea să vină în sâmbata următoare la Bucureşti, să mă ajute la curăţenie, căci rămăsesem un pic în urmă şi voiam sa pun casa la punct înainte de nuntă. N-om avea noi alai să plece din Popeşti Leordeni, dar nici să las casa vraişte la aşa un eveniment nu-mi convenea.

 

Zis şi făcut! „Da, mamă, cum să nu, vin!”, spuse ea. Peste 2 zile, mă sună: „Auzi, ştii ce m-am gândit? Mai bine vin eu de joi seara şi rămân să fac curat singură vineri, că voi mai mult mă încurcaţi dacă sunteţi pe acolo. Fac eu tot, stai liniştită! A, şi ţi-am luat un aspirator nou, că ăla al vostru nu îmi place deloc cum trage”. Ce să-i mai zic? Am acceptat realiatea, ştiam că oricum aşa avea să facă şi nu ne-ar mai fi lăsat pe mine şi pe Neil să facem mare lucru.

Mie îmi place să fac curat. Chiar mă relaxează să frec baia cu Domestos sau Cilit Bang. Dar să am timp. Ceea ce în ultimele săptămâni, mi-a cam lipsit. Mai ales că mie îmi ia aşa, câteva ore, să pun ordine ăn lucruri. Mai descopăr o carte, o mai răsfoiesc puţin, mai găsesc o haină rătăcită, o mai probez, mă gândesc cu ce aş putea să o mai asortez, şi uite aşa trece vremea.

Mother este ca un robot profesionist. S-a pus pe treabă, nici că se mai opreşte până nu termină. Nici apă nu bea, să nu se deconcentreze. Până la urmă, am stabilit să lucrez de acasă în ziua când avea să vină să facă curat, măcar să fiu aici în caz că are nevoie de ceva. Nu prea i-a convenit că nu avea terenul de joacă numai pentru ea, dar a acceptat.

 

La 7:30 dmineaţa, deja spăla un balcon şi ştergea nişte geamuri. Până la ora 16:00, a spălat trei rânduri de perdele, a curăţat lună două băi, două dormitoare, bucătăria, sufrageria, holul, două balcoane şi a călcat vreo câteva kilograme de rufe. Bine, a existat un preţ pentru faptul că eram totuşi acasă. Evident că de acum încolo voi avea o cârpă specială pentru şters oglinzile, că voi schimba balsamul de rufe cu unul mai bun şi că voi curăţa pe sub dulapuri cel puţin o dată pe lună, că doar aşa am fost sfătuită.

 

Şi mie îmi place să fac curat. Dar ei îi iese la alt nivel. Parcă oricât m-aş strădui, tot nu iese aşa sclipitor la sfârşit. Ce să zic? E bine când vine mami să ajute 🙂

niculina

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s