‘Ratacirile Fetei Nesabuite’

Mergand din pagina in pagina prin Ratacirile Fetei Nesabuite, am ajuns sa fac cunostinta cu Lima, cu ale sale ritmuri nebunesti de mambo, am trait ceva timp in Paris, unde revolutia era in plina planificare si implementare, dupa care m-an mutat in Londra hippioata, cu petreceri cu iarba si oameni care erau impotriva productiei de masa si care incurajau produsele artizanale si producatorii locali (hmm…suna cunoscut?!), dar si londonezi burghezi pasionati de curse de cai. Dupa ce am revenit la Paris, m-am dus o vreme si in Japonia, loc pe care sper din tot sufletul sa il vizitez si pe bune in viata asta de om. Da, Parisul e recurent in carte, poate si ca sa accentueze latura romantica a personajului masculin, Ricardito, baiatul bun, dar nu se termina cartea pana nu ajungem si la Madrid, sa luam putin si gustul Spaniei.

Toata actiunea se intinde pe vreo 40 de ani. O viata de om ai spune. Si fata nesabuita ia tot atatea identitati cate tari sunt prezentate in roman. Nici nu stii ce sa crezi, e doar o fata simpla de la tara care vrea sa avanseze in societate, crezand ca dragostea e doar un capriciu care te tine in loc, sau e intr-o lupta constanta cu ea insasi, incercand sa isi alunge pe cat posibil sentimentele adevarate, crezand ca dragostea o face vulnerabila? E si dragostea un viciu cum sunt hasisul si alcoolul? Sunt intalnirile dintre Ricardo si fata rea masluiri ale destinului, simplu hazard sau  planificari bine puse la punct? E dragoste adevarata vreodata sau doar un interes, fie el si doar acela de a nu muri singur? Te las si pe tine sa descoperi varianta ta, daca ai chef sa citesti o carte cu adevarat fascinanta. Asta mi se pare partea cea mai fascinanta la literatura. Fiecare isi poate trage propriile concluzii, propriile interpretari, pentru ca, oricat de critici ar fi criticii de arta, tot nu o sa stie ei vreodata ce o fi vrut de fapt sa transmita autorul. Mai ales in cazul lui Vargas Llosa, care mi se pare un nebun si jumatate.

Am citit cartea, asa ca m-am hotarat sa o dau mai departe. Daca te atrage cat de cat descrierea, da-mi un semn si e a ta.

PS: Asa cum cartea a fost citita in mare parte la metrou, asa am scris si articolul acesta, asa ca scuzati lipsa diacriticelor si eventuale mici greseli de scriere 🙂